Carnage {2011}

Fiind dupa o piesa de teatru, asa cum am observat in genericul din inceputul filmului, ma asteptam la un film tare de tot. Majoritatea pieselor de teatru, atunci cand sunt puse in film, aduc cu ele acea drama autentica, acea atmosfera de neegalat, specifica teatrului si a publicului ce, fara a scoate un sunet, sta cu ochii pe actorii ce isi fac treaba...

Roman Polanski a fost regizorul acestei mici dramodii dar care nu a avut acelasi efect ca alte drame de genu asta pe care le-am vazut in trecut...de exemplu, nu s-a comparat cu "Who's Afraid of Virginia Woolf?". Bine, e putin exagerat sa fac comparatia asta dar pana la urma au acelasi numar de actori si actiunea tot intr-o singura casa se petrece. Aici sunt vizate doua cupluri atat de diferite insa atat de asemanatoare in final...copiii lor s-au certat si unul l-a lovit pe celalalt. Si astfel impacarea a ramas sa se faca de parinti...ca dreptate se cere, in special din partea mamei victimei care printr-un exces de afectiune mamoasa e cea mai irationala din grup...jucata de Jodie Foster, care din pacate a jucat dupa parerea mea cel mai prost din grup. Bine, nici Kate Winslet nu e cu mult mai deasupra. Barbatii din acest film duc filmul mai departe, atat dramatic cat si comic...

Christoph Waltz are cele mai amuzante replici si situatii comice...de fiecare data cand doreste sa raspunda replicilor date de acuzatori imediat ii suna telefonul. Acest lucru se repeta de atatea ori si de fiecare data cand vrea el sa intoarca o replica incat devine ceva comic, natural. John C. Reilly ne-a pacalit la inceput cand ne-a aratat ca este cuminte ca un mielusel desi slujba lui nu arata tangenta cu acest tip de comportament...si-a dat in cele din urma arama de pe fata si, la fel ca celelalte personaje, ne-a arata cine e...

Toti sunt niste copilasi zvapaiati si neastamparati dupa ce se deschid. Baietii se comporta ca baietii, nepasatori si reci...fetele  rad cand baietilor li se strica jucariile si sunt usor isterice si irationale. Portrete destul de normale, de altfel.

E un film micut si delicios dar in nici un caz un exemplu extroardinar de o piesa pusa prea bine in film. Se putea si mai bine in unele locuri. Ma tem insa ca actorii nu s-au ridicat la un anumit standard si nici Polanski nu a lucrat destul de mult cu ei inainte...

8/10