duminică, 1 ianuarie 2012

Tyrannosaur {2011}

Fiecare are cate ceva rau in ei...personajul nostru principal era singur si vroia sa iubeasca pe cineva, sau macar sa se uite la cineva. Femeia din rolul principal avea monstrul in ea hranit de ura fata de sotul ei...sotul ei, un frustrat fustangiu care considera ca totul i se cuvinte, soarta a fost prea dura cu el, dar poate si intr-un fel imoral destul de justa.
Oricum, genul asta de filme britanice, ca mare majoritate sunt britanice, nu stiu cum vine asta...sunt a naibii de deprimante. Te pun pe gandurile cele mai intunecate ale tale, cele mai sobre, cele la care nu vrei sa ajungi si cu toate astea acolo te trimit. Si cu toate astea, britanicii au cea mai misto comedie...culmea, un popor complet. Oricum, am vazut atmosfera filmului si stiam ca asa o sa fie tot filmul...singurul moment in care cei doi erau efectiv fericiti a fost la inmormantarea unui amic de-al morocanusului de mai sus, Joseph, jucat foarte bine de Peter Mullan. Insa actrita din rolul principal a avut rolul mai puternic emotional...Olivia Colman. A avut cateva momente, cum a fost scena cand a recunoscut in care am vazut mult mai mult decat interpretarea unor replici cu intonatie...am vazut parca niste traume din viata actritei, cu o doza controlata perfect de nebunie si incapacitate de a rationaliza ceva. A fost strong dar chiar si asa, cu actingul calumea, e un film la care te chinui sa intelegi ce zic oamenii astia...accent englez, accent englez...dar trebuie sa ma uit cu traducere in engleza ca sa-l inteleg? N-am de unde...
Ideea e ca nu ramai cu mare lucru dupa. Doar cu vreo doua povesti si personaje interesante...opuse, dar care se completeaza reciproc intr-un mod frumos. De vazut doar daca esti fan al cinemaului englez.
8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu