joi, 25 aprilie 2013

Night and the City {1950}


Staim eu ca e ceva cu Jules Dassin. Stiam inca de cand am vazut Rififi...si mai tarziu Brute Force. Jules Dassin e unul din regizorii care a pavat drumul filmelor cu mafioti si le-a facut recognoscibile si memorabile. Le-a facut in purul stil film-noir iar exemplul de acum e unul din cele mai puternice pentru mine.

Urmarim povestea unui baietas care vrea sa fie cineva. Un smecheras care are in cap niste idei, dar acele idei sunt necoapte, naive, copilaresti. El, insa, face parte din genul ala de oameni care au intrat in cerc dar nu sunt luati in serios deloc. Toata lumea il stie dar e prea mic sa fie memorabil sau interesant pentru ei, este intotdeauna luat in gluma si niciodata nu o sa fie luat in serios...nici macar cand ajunge aproape de varf.
E practic un adult care niciodata nu o sa se maturizeze complet pentru aceasta treaba, pentru treaba de a fi sef. El e de obicei prezentat in alte filme ca un personaj episodic de care ne este mila si care stim ca o sa termine nasol. Adevarul nu e departe de ceea ce se intampla aici.
La fel ca in filmul lui Fritz Lang, M, vedem cum istoria se repeta si gasim cam aceeasi poveste spusa intr-o alta lumina si alta intriga. Gasim acelasi personaj antipatic dar pe care il intelegem cum este urmarit pe strazile orasului, gasim aceleasi personaje cu care nu ne putem lega emotional pentru ca sunt prea negative, gasim aceeasi tema...a tapului ispasitor, a fraierului luat ca mijloc de razbunare desi nu a vrut decat sa faca niste banuti rapizi si sa fie cineva. Evenimentul declansator al tragediei a fost cauzat din initiativa lui insa nu pana la cel mai mic detaliu...nu pana la detaliul care a schimbat complet datele problemei. Chiar si asa, pana acolo, vedem cum functioneaza viata de noapte din Londra in anii trecuti, chiar daca vazuti prin ochii unui francez care mai mult prin state a "stat"...avem o versiune a mafiei insa una mai usoara si mai civilizata din punctul meu de vedere. Una in care opozitia puternica vine la usa cu avocatul mai intai si nu cu muschiul.
E un film ce merita vazut si Jules Dassin este un regizor ce merita urmarit.
9/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu