Che: Part Two {2008}

Partea a doua din aceasta epopee biografica e si mai plictisitoare...si mai neinteresanta. Era de asteptat...de aceasta data revolutia e in Bolivia si lumea nu trebuie sa stie ca Che mai practica inca aceasta meserie. Poarta nume diferite de'a lungul povestii pentru a fi precauti, indiferent de persoanele care aud ceva. E mai incetinita actiunea din cauza ca autoritatile boliviene sunt putin mai eficiente decat cele din partea intai, le dau de urma mult mai repede si ii incoltesc mai repede.

Sansele lor de supravietuire sunt minime si intra repede in panica, inclusiv intotdeauna calmul Che Guevara. Cand trebuie sa va ganditi la el, la simbolul Che Guevara, trebuie sa va ganditi la un marxstist, acum asta depinde de ce credeti voi daca e un lucru bun sau rau. Din multe puncte de vedere ce reprezinta el si cat a indeplinit in viata lui nu poate sa fie decat un exemplu pentru umanitate. El credea atat in libertate politica cat si libertatea individuala, spirituala. Mai exact, pentru marxsisti, nu exista un Dzeu. Pe de o parte avea si ideea asta ca intro societate nu trebuie sa existe individualitate. O societate trebuie sa lucreze ca un intreg si de aici dispare exact notiunea umana de baza, individualismul. Aici a incercat el s-o scoata dar nu m-a convins.

In partea a doua vedem si executia lui Che Guevara, privita din ochii lui...din care au lipsit niste replici nu stiu cat de adevarate. In mare i-a zis celui care l-a impuscat ca el nu impusca revolutionismul, aceasta fiind o idee nemuritoare ci impusca doar un simplu om. Si l-a indemnat sa-l impuste, facandu-l si las. A primit noua gloante, din care auzim numai vreo 3-4...a fost o moarte dureroasa si nu imediata.

Dar sa pleci un an de la casa ta, de la familia ta, pentru ati urmari idealurile...asta da perseverenta, asta da hotarare si asta da incapatanare...asta pentru ca s-a dus intro tara unde a fost, recent, o revolutie. El insa dorea mai mult. A murit la 39 de ani.

7/10