Spiritul adolescentin a celor trei personaje de mai sus (fara fetita) nu a murit niciodata...in special la femeie. As putea spune ca e un film foarte misogin datorita tipurilor deosebite de femei prezentate. In rolul celei mai nebune, daca imi este permis sa o zic, se afla Catherine, o femeie pe care au gasit-o cei doi, Jules si Jim, ca seamana foarte mult cu o sculptura antica a unei femei. Se indragostesc amandoi de ea. Ramane Jules cu ea insa, Jim e gelos...Jules e cel cu fetita, Jim cel care se uita la ceas.
Catherine e o fiinta tulburata, nu simte decat nevoia de atentie si iubirea din partea celuilalt. Daca vede ca atentia e foarte mare sau prea mica pentru ea, se duce la celalalt. Daca amandoi ii ingaduie timp si atentie, se duce la altul care nu face parte din grupul lor. Nimeni nu reuseste sa o inteleaga pe Catherine si ce a facut in final cu Jim nu poate fi clasificata decat drept nebunie curata, nebunie de care...gelozie, habar n-am. E indescifrabila femeia asta...
Alta, asemanatoare cu Catherine o vedem la inceput. O cheama Tereza. Ii gaseste pe cei doi baieti intro noapte, fuge spre ei: Care dintre voi ma lasa sa dorm acasa la el in seara asta? fuse intrebarea spusa firesc de catre femeie. Accepta Jules si a doua zi, cum au ajuns la bar/restaurant, Tereza il acosteaza pe unul cu aceeasi intrebare si iese pe usa. Dupa multi ani, aceasta e casatorita cu un tip mai batran decat ea, cu mult mai batran...si cand il intalneste pe Jim incepe sa isi povesteasca intreaga viata chiar daca Jim asculta sau nu.
Regizorul este Francois Truffaut pe care il cunosc dupa vedere insa nu dupa filmele pe care le-a facut, acesta fiind singurul pe care l-am vazut deocamdata. E un film in care se vorbeste mult si repede, nu neaparat inteligent, desi cica personajele principale masculine ar fi scriitori si intelectuali...unde intalnim viata intro versiune exagerata, care are sanse de a exista in realitate...cu toate ca nu stiu cati barbati ar ramane cu o asemenea femeie care nu stie ce vrea si, mai important, nu stie sa iubeasca. Tipul ei a mai fost prezentat prin filme ca prinde bine.
8/10
Catherine e o fiinta tulburata, nu simte decat nevoia de atentie si iubirea din partea celuilalt. Daca vede ca atentia e foarte mare sau prea mica pentru ea, se duce la celalalt. Daca amandoi ii ingaduie timp si atentie, se duce la altul care nu face parte din grupul lor. Nimeni nu reuseste sa o inteleaga pe Catherine si ce a facut in final cu Jim nu poate fi clasificata decat drept nebunie curata, nebunie de care...gelozie, habar n-am. E indescifrabila femeia asta...
Alta, asemanatoare cu Catherine o vedem la inceput. O cheama Tereza. Ii gaseste pe cei doi baieti intro noapte, fuge spre ei: Care dintre voi ma lasa sa dorm acasa la el in seara asta? fuse intrebarea spusa firesc de catre femeie. Accepta Jules si a doua zi, cum au ajuns la bar/restaurant, Tereza il acosteaza pe unul cu aceeasi intrebare si iese pe usa. Dupa multi ani, aceasta e casatorita cu un tip mai batran decat ea, cu mult mai batran...si cand il intalneste pe Jim incepe sa isi povesteasca intreaga viata chiar daca Jim asculta sau nu.
Regizorul este Francois Truffaut pe care il cunosc dupa vedere insa nu dupa filmele pe care le-a facut, acesta fiind singurul pe care l-am vazut deocamdata. E un film in care se vorbeste mult si repede, nu neaparat inteligent, desi cica personajele principale masculine ar fi scriitori si intelectuali...unde intalnim viata intro versiune exagerata, care are sanse de a exista in realitate...cu toate ca nu stiu cati barbati ar ramane cu o asemenea femeie care nu stie ce vrea si, mai important, nu stie sa iubeasca. Tipul ei a mai fost prezentat prin filme ca prinde bine.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu