Una din capodoperele uitate ale anilor '70. Un film simplu, liniar, curat (sau poate nu)...despre un detectiv particular ce incearca sa-si caute prietenul crezut mort.Drama detectivului particular a fost subiectul multor filme din anii trecuti, in special anii '40-'50. Filmele noir erau pline de astfel de subiecte. Detectivu ce incearca sa rezolve un caz prin puterile proprii, folosindu-si inteligenta legand unu si cu unu cand in mijloc mai exista o necunoscuta. Regizat de regretatul Robert Altman, nominalizat la 7 Oscaruri, ceea ce inseamna ca, pentru mine, urmeaza o sesiune de vazut filme ale lui...poate mai intai cele mai cunoscute si apoi aprofundez daca imi place. Tot ce stiu e ca am mai vazut, regizat de el, doar A Prairie Home Companion...film dragut.
Detectivu, jucat excelent de Elliott Gould (il stiti dupa fata, sigur) in vremurile sale tinere, e genul de detectiv pe care ai vrea sa-l cunosti in caz de ceva...ca ti-ai pierdut cainele sau pisica, ca pe la noi rar dispar oameni. Face o treaba excelent si spectatorul nu se prinde chiar cum de reuseste...eu zic ca are si o tona de noroc ce merge lejer dupa el. Scapa de mafioti ce ameninta sa-l omoare, scapa de un nebun proaspat iesit din spital unde s-a auto-internat...oricum, povestea e oarecum complexa (chiar daca am zis ca e simpla mai sus)...se intampla multe chestii ce raman un mister pentru multi (mai putin pentru persoana care o face) ... pana la urma asta si inseamna munca de detectiv. Sa ajungi undeva cand nu ai nimic...
Mi-a placut filmul foarte mult. Felul cum se incheaga totul. Coolul personajului principal care fumeaza mai rau ca un horn, felul cum ramane intreg pe tot parcursul si nu isi uita obiectivele. E un film foarte bun si foarte bine facut.
Nimic nu spune "La revedere" mai bine decat un glont.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu