Pentru adevaratii iubitori de muzica...adica aia care nu se uita la genul muzical (mai putin manelele, ca asta nu e muzica) ci iubeste pur si simplu fiecare sunet, fiecare nota, fiecare vers...acest film inglobeaza zeci de ani de muzica in mare americana, rock ce a apartinut la un moment dat Woodstockului. Ultimul vals tocmai asta prezinta...moartea acelei ere, moartea unui timp in care fiecare trupa trebuia sa strabata intreaga tara pentru a participa la un concert unde cantau poate 2 ore...Cel putin trupa prezentata in detaliu in acest film, trupa intitulata "Trupa" sau in engleza "The Band" a petrecut nu mai putin de 16 pe drumuri. Pentru ei, drumul a fost, efectiv, viata...aceasta le-a aratat calea, le-au iesit in cale oameni si lucruri neobisnuite, i-a schimbat ca oameni. I-a modelat in ceea ce sunt ei astazi. Evident, cand ii auzi vorbind zici ca s-au drogat jumatate de viata. Fiecare cuvant il spun parca ezitand, cu cate un zambet ciudat pe fata a carui sursa nu o gasesti. Pentru ei, ceea ce spun e o filosofie...o filosofie de viata. Intamplari amuzante care se transforma in povesti pentru nepoti. O viata dedicata in totalitate muzicii...asta e ceva.
Multe din melodii le-am auzit dar nu ma pot numi fan al lor. Mi-au placut si aparitiile surpriza ale unor cantareti care nu au treaba cu trupa decat ca sunt toti din aceeasi industrie si astfel prieteni: Eric Clapton, Neil Diamond, Bob Dylan, Joni MItchell, Neil Young, Ringo Starr, Van Morrison si altii...citindu-i inca de la genericul de inceput mi-am dat seama ca o sa fie un festin adevarat din orice punct de vedere. Muzica a fost placuta, faptul ca au cantat-o altii decat trupa a fost ceva deosebit, iar prin chestia asta se observa clar deznodamantul trupei si a unei ere.
Regizat de Martin Scorsese (ala din poza de mai sus care se uita la camera) se vede clar ca e un film deosebit, facut cum trebuie, cu muzica de calitate.
8.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu