3-IronO poveste de dragoste mai altfel. E de la regizorul sud-coreean Kim Ki-duk, cel care a regizat si precedentul film sud-coreean pe care l-am vazut...cel cu anotimpurile. De aceasta data gasim aceeasi atmosfera, tacuta, zen-like, unde haosul si violenta inca isi mai gasesc locul...din pacate.
Un tanar absolvent de facultate nu isi gaseste rostul...de fapt, povestea asta nici nu este despre el, e incomplet. Povestea asta poate fi spusa doar in doi. El merge din casa in casa, in functie de cine nu e acasa...isi face treaba pe acolo, nu fura, nu strica, traieste doar linistit cateva zile cat familia e plecata pe undeva, vacanta sau calatorie pentru afaceri. Face asta din placere, nu pentru a fura ceva sau a vandaliza, e un baiat bun dar fiindca face chestia asta atat de bine nu a incetat sa o faca. E intruchiparea rebeliunii si a increderii in sine. In calatoriile sale de la o casa la alta folosind un sistem riscant dar care ii spune daca cineva este acasa sau nu, ajunge in cele din urma la ea...
La sufletul pereche.
O gaseste in una din casele prin care umbla. O gaseste neiubita...rau de tot. Vanataile de pe fata ei nu sunt facute din dragoste. Trebuie salvata si baiatul, fiind un romantic incurabil, este si cavalerul armat cu o crosa de 3 si un cal argintiu de la firma BMW. Povestea de dragoste este in plina desfasurare, dar este abstracta si uneori foarte comica. Personajele principale ale acestui film, cei doi iubiti adevarati, nu scot un cuvant tot filmul, exceptie facand finalul cand ea spune 2 replici si atat. E frumos in felul asta...ei lasa ca actiunile si limbajul corpului sa faca toata vorbaria si se poate vorbi ore intregi despre semnificatia fiecare inflexiuni a corpului sau a fetei...toate insa tind spre un singur lucru, iubirea si devotamentul unuia fata de celalalt.
E un film foarte frumos. Un film in care dragostea nu are nevoie de cuvinte si declaratii verbale de dragoste. Fiind insa un film al lui Kim Ki-duk, este destul de incarcat cu simbolistica si tot asa, fiecare detaliu poate fi discutat...dar totul, in final, duce la iubire adevarata.
9/10
Un tanar absolvent de facultate nu isi gaseste rostul...de fapt, povestea asta nici nu este despre el, e incomplet. Povestea asta poate fi spusa doar in doi. El merge din casa in casa, in functie de cine nu e acasa...isi face treaba pe acolo, nu fura, nu strica, traieste doar linistit cateva zile cat familia e plecata pe undeva, vacanta sau calatorie pentru afaceri. Face asta din placere, nu pentru a fura ceva sau a vandaliza, e un baiat bun dar fiindca face chestia asta atat de bine nu a incetat sa o faca. E intruchiparea rebeliunii si a increderii in sine. In calatoriile sale de la o casa la alta folosind un sistem riscant dar care ii spune daca cineva este acasa sau nu, ajunge in cele din urma la ea...
La sufletul pereche.
O gaseste in una din casele prin care umbla. O gaseste neiubita...rau de tot. Vanataile de pe fata ei nu sunt facute din dragoste. Trebuie salvata si baiatul, fiind un romantic incurabil, este si cavalerul armat cu o crosa de 3 si un cal argintiu de la firma BMW. Povestea de dragoste este in plina desfasurare, dar este abstracta si uneori foarte comica. Personajele principale ale acestui film, cei doi iubiti adevarati, nu scot un cuvant tot filmul, exceptie facand finalul cand ea spune 2 replici si atat. E frumos in felul asta...ei lasa ca actiunile si limbajul corpului sa faca toata vorbaria si se poate vorbi ore intregi despre semnificatia fiecare inflexiuni a corpului sau a fetei...toate insa tind spre un singur lucru, iubirea si devotamentul unuia fata de celalalt.
E un film foarte frumos. Un film in care dragostea nu are nevoie de cuvinte si declaratii verbale de dragoste. Fiind insa un film al lui Kim Ki-duk, este destul de incarcat cu simbolistica si tot asa, fiecare detaliu poate fi discutat...dar totul, in final, duce la iubire adevarata.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu