Millennium ActressO animatie foarte frumoasa din 2001 care a prezentat viata unei actrite batrane si cum filmele pe care le-a facut ea au toate legatura cu un singur eveniment din viata ei.
Cand era mica, 15-16 ani presupun, s-a ciocnit pe strada cu un protestatar al regimului din China. Atunci a fost dragoste la prima vedere pentru ca ei i s-a parut ca a vazut cel mai misterios, cel mai curajos, cel mai sensibil si cel mai mumos barbat din cati exista. Intalnirea lor a fost extrem de scurta, poate daca s-au adunat cateva ore. Insa impactul pe care l-a lasat acest baiat asupra acestei fete avea sa tina toata viata. El i-a dat ei o cheie. O cheie ce, a zis el, deschide cel mai de pret lucru din lumea asta. Pentru ea aceasta cheie avea sa-i deschida inima biatului si invers. Avea sa deschida metaforic cel mai frumos dar din lumea asta mizerabila...iubirea.
Asa ca a pornit sa-l caute. Si singura modalitatea prin care putea sa faca asta era sa calatoreasca prin tara...si a reusit sa faca asta din cauza ca s-a facut actrita. Si inca una foarte buna din cauza ca cele mai puternice replici erau in stransa legatura cu viata ei personala si cu singura amintire pe care o avea despre el si dragostea neconditionata pe care i-a primis-o. Din punctul asta de vedere filmul e foarte frumos. Aceste momente au fost prinse perfect de catre regizorul Satoshi Kon intr-o pictura in miscare.
Pe parcursul filmului, inca de la inceput, mi-am zis ce mult seamana filmul asta cu Paprika. La final mi-am dat seama ca de fapt au acelasi regizor. Elementul ce m-a facut cel mai mult sa-mi amintesc de interesantul Paprika a fost muzica, amandoua avand acelasi om responsabil cu soundtrackul. Personajele comice sunt criminale in filmul asta...cei doi oameni care ii iau interviul vestitei actrite fac parte din poveste la fel de mult ca oricine altcineva din cauza ca se introduc singuri fiind trimisi in lumea filmului in timp ce actrita povestete...foarte frumos film, din nou. De vazut!
9/10
Cand era mica, 15-16 ani presupun, s-a ciocnit pe strada cu un protestatar al regimului din China. Atunci a fost dragoste la prima vedere pentru ca ei i s-a parut ca a vazut cel mai misterios, cel mai curajos, cel mai sensibil si cel mai mumos barbat din cati exista. Intalnirea lor a fost extrem de scurta, poate daca s-au adunat cateva ore. Insa impactul pe care l-a lasat acest baiat asupra acestei fete avea sa tina toata viata. El i-a dat ei o cheie. O cheie ce, a zis el, deschide cel mai de pret lucru din lumea asta. Pentru ea aceasta cheie avea sa-i deschida inima biatului si invers. Avea sa deschida metaforic cel mai frumos dar din lumea asta mizerabila...iubirea.
Asa ca a pornit sa-l caute. Si singura modalitatea prin care putea sa faca asta era sa calatoreasca prin tara...si a reusit sa faca asta din cauza ca s-a facut actrita. Si inca una foarte buna din cauza ca cele mai puternice replici erau in stransa legatura cu viata ei personala si cu singura amintire pe care o avea despre el si dragostea neconditionata pe care i-a primis-o. Din punctul asta de vedere filmul e foarte frumos. Aceste momente au fost prinse perfect de catre regizorul Satoshi Kon intr-o pictura in miscare.
Pe parcursul filmului, inca de la inceput, mi-am zis ce mult seamana filmul asta cu Paprika. La final mi-am dat seama ca de fapt au acelasi regizor. Elementul ce m-a facut cel mai mult sa-mi amintesc de interesantul Paprika a fost muzica, amandoua avand acelasi om responsabil cu soundtrackul. Personajele comice sunt criminale in filmul asta...cei doi oameni care ii iau interviul vestitei actrite fac parte din poveste la fel de mult ca oricine altcineva din cauza ca se introduc singuri fiind trimisi in lumea filmului in timp ce actrita povestete...foarte frumos film, din nou. De vazut!
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu