Taste of Cherry
Un suflet chinuit la o varsta mijlocie e prea laş sa traiasca viata. Asta e adevarul...poate pentru altcineva a parut o discutie despre frumusetea vietii, este si asta, indubitabil, dar un om, ca sa se sinucida are nevoie de un motiv adevarat...si intr-un film, asta trebuie relatat intr-un moment de o tristete irezistibila, intr-o confesiune pe la mijlocul filmului ce justifica complet decizia personajului principal...insa "scuza" pe care o gaseste el e ca s-a saturat...cam asta e concluzia in ce priveste acest om.
Loc de veci are, bani are, n-are insa un om care sa-l ajute sa se ingroape pana la capat. Si astfel porneste sa-l caute fara tinta pe strada. Prima data gaseste un pusti care e in armata iraniana. Al doilea e un student la seminarul religios din oras si al treilea este omul ce o sa-l ajute. Deja a acceptat cand ajungem la el insa a inceput sa povesteasca din propria sa viata un incident asemanator ce nu s-a dus pana la capat din cauza ca a inceput, din acel moment, sa guste dulcele si incomparabilul gust de cireste, la propriu. Ceva atat de simplu, atat de la indemana, poate schimba viata unui om. In acelasi moment, omul batran ce ii relata aceasta poveste posibilului sinucigas, a trait alte mici detalii pentru care toti trebuie sa multumim ca traim si multumim oricui dorim, parintilor, lui dzeu, allah...un rasarit de soare, copii razand, o sotie fericita ca a adus cirese acasa...
Pana la urma sfarsitul este deschis, il judecam cum vrem, insa nu am inteles insertia de la making off...deloc. De fapt, nu cred ca avea ce cauta in versiunea pe care am vazut-o eu asa ca nu conteaza. In final gasim personajul principal in gaura despre care tot vorbeste, in care vrea sa fie ingropat, e intuneric, incepe sa ploua...si atat. Nimic despre a doua zi...nimic de la ora 6 cand trebuia sa vina celalalt sa il ingrope sau sa-l trezeasca. Finalul e foarte bun in felul asta.
Filmul insa nu mi-a placut in mod deosebit. Trebuia un scenariu mai bun pentru personajul principal ca pentru celelalte e foarte bun.
7/10
Loc de veci are, bani are, n-are insa un om care sa-l ajute sa se ingroape pana la capat. Si astfel porneste sa-l caute fara tinta pe strada. Prima data gaseste un pusti care e in armata iraniana. Al doilea e un student la seminarul religios din oras si al treilea este omul ce o sa-l ajute. Deja a acceptat cand ajungem la el insa a inceput sa povesteasca din propria sa viata un incident asemanator ce nu s-a dus pana la capat din cauza ca a inceput, din acel moment, sa guste dulcele si incomparabilul gust de cireste, la propriu. Ceva atat de simplu, atat de la indemana, poate schimba viata unui om. In acelasi moment, omul batran ce ii relata aceasta poveste posibilului sinucigas, a trait alte mici detalii pentru care toti trebuie sa multumim ca traim si multumim oricui dorim, parintilor, lui dzeu, allah...un rasarit de soare, copii razand, o sotie fericita ca a adus cirese acasa...
Pana la urma sfarsitul este deschis, il judecam cum vrem, insa nu am inteles insertia de la making off...deloc. De fapt, nu cred ca avea ce cauta in versiunea pe care am vazut-o eu asa ca nu conteaza. In final gasim personajul principal in gaura despre care tot vorbeste, in care vrea sa fie ingropat, e intuneric, incepe sa ploua...si atat. Nimic despre a doua zi...nimic de la ora 6 cand trebuia sa vina celalalt sa il ingrope sau sa-l trezeasca. Finalul e foarte bun in felul asta.
Filmul insa nu mi-a placut in mod deosebit. Trebuia un scenariu mai bun pentru personajul principal ca pentru celelalte e foarte bun.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu