duminică, 15 noiembrie 2009

Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom {2003}

Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring

Semn clar ca inca se pot face filme profunde si frumoase si dupa 2000. Nu e singurul exemplu, dar e unul ce ajuta la sublinierea unei idei. Cinematografia nu a murit si nu moare. Cine crede asta ramane prea mult cu gandurile in trecut si nu judeca fiecare film asa cum este cu adevarat.

Acest film e despre viata...lucru evidentiat inca din titlu si apoi din ciclul vietii ce are loc pe parcurs. O idee filosofica pusa pe pelicula asa cum e pusa poezia pe foaie. E un film de o frumusete exotica, specific asiatica si daca nu se intampla ce s-a intamplat nu credeam ca actiunea se petrece in zilele noastre. Un altar in mijlocul naturii ce se plimba pe lac ca frunza pe apa, condusa de vant (fiindca curenti de apa nu exista intr-un lac de asemenea marimi), plimbandu-se cu o lejeritate naturala de parca era perfect incadrata in natura.

Si despre natura umana se filosofeaza in imagini sugestive si cu putine replici. Ciclul infinit al vietii, lectii ce ne maturizeaza, persoane care ne schimba viata...insa pura natura umana, neschimbata de tehnologie sau conceptii noi are si ea ciclul ei la fiecare din noi. Ne nastem cu o rautate fara sens in noi, asa este, asa am fost toti...asa cum sunt cei doi copii din ambele primaveri. Toti ne purtam urat cu animalele, indiferent de forma sau specie...unii ardeau furnici cu lupa, unii chinuiau caini, pisici, fiecare dupa natura proprie. Actiunile din film ne-au facut sa ne reflectam asupra propriilor actiuni de mici...tin minte ca eu nu am chiunit niciun caine sau pisica insa am ars cateva furnici cu lupa.

Fiecare anotimp a fost in concordanta cu o perioada din viata noastra. Primavara a fost perioada cand crestem si invatam, vara era perioada distractiei si a iubirii adolescentine, toamna putea fi ori o viata linistita in doi sau cum s-a intamplat aici, o cadere a omului in dizgratie, in rusine, in crima. Iarna e cand ajungem la capatul maturizarii noastre, nu neaparat la batranete insa pentru noi acessta este pasul final, o maturizare si intelegere a lumii atat cat ne trebuie pentru a trai in pace interioara.

Mi-a placut foarte mult filmul, este de o profunzime ce nu are nevoie de multe cuvinte, este de o frumusete rara si o placere la vizionat.

9.25/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu