Ce mai teatru...ce mai panarama...ce mai Romeo si Julita...asta e o poveste de dragoste romaneasca fratilor. Pana in maduva oaselor. Pana la compusul chimic al peliculei, pana la ultimul glont, pana la ultimul peisaj romanesc, pana la ultima injuratura melodica pur romaneasca.Mitou care vine de la Dumitru e un tip frustrat pe viata sa mizera si buna de nimic, frustrat pentru ca toata viata tatal sau l-a tinut in loc sa faca ce dorea. Dorea sa plece in America, sa inceapa o viata noua acolo...in schimb a plecat fratesu care e ratat aici in tara, e ratat si acolo. Toata viata, de la varsta de 16 a tinut asta in el pana cand nu a mai putut si a cedat. Norica e fata de care personajul principal s-a indragostit. Ea e ca el...nu prea o sa faca mare lucru in viata insa ii place sa fie cucerita...e curioasa si curajoasa.
Lovindu-se de probleme de familie, aplificate de frustrarea personala Mitou s-a hotarat sa mearga in armata. Aici se astepta sa fie disciplinat, sa invete ceva, in schimb, gelozia nebuna care preluase controlul l-a impins spre un gest nebunesc...acela de a conduce tancu in crasma iubitului mai batran al Noricai. De aici a fost trimis in arest militar, in batalionul de disciplina unde fiecare era inchis pentru alt lucru. De aici Mitou trebuia sa se intoarca la ea, insa a ales sa fuga, impuscand unul de'ai lui din greseala, fiind acum dezertor. Urmarit de armata si pentru ca l-a omorat pe celalalt iubit al Noricai stia ca nu are sanse sa scape in viata asa ca a facut ce era rezonabil de facut...i-a dat drumul Noricai.
Intreaga poveste e pur romaneasca si injuraturile sunt la fel de prezente ca in Balanta, poate mai putin aici. Povestile sunt indeajuns de numeroase incat sa ne gasim in vreo una din ele insa cea principala e facuta sa fie universala. Ne arata puterea iubirii, lupta ce o facem pentru a o castiga, libertatea dupa care tanjim...si altele. Filmul bun romanesc. Lucian Pintilie creste pe film ce trece in cartea mea.
8.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu