Solaris {2002}

Trebuia sa-l fi vazut imediat dupa Solyaris-ul lui Tarkovsky. Trebuia ca astfel as fi vazut asemanarile, deosebirile dar in special greselile ce le-a facut acest film fata de original...sau poate si invers. Din aceasta cauza a trebuit sa-mi recitesc parerea despre filmul omonim din 1972. Mi-am dat seama ca m-a "marcat" atat de mult filmul lui Tarkovsky incat am crezut ca in asta din 2002 e cu totul alta poveste din cauza ca nimic nu mi s-a parut asemanator...iar, dupa ce mi-am citit parerea m-am lamurit.

Avantajul din start al celui din 2002 e ca e mult mai scurt...cu o ora mai scurt. Asta nu e neparat bine. E prea americaneasca modificarea asta radicala, e parca facuta special pentru publicul care se plictiseste mult prea repede. Ce iarasi nu e bine e ca publicul, iarasi american, se prinde mult prea repede despre ce e povestea. Un lucru ce nu ar trebui sa fie atat de usor, considerand ca filmul e facut dupa cartea lui Stanislaw Lem si sunt sigur ca nu e o lectura usoara. Prea multa mura-n gura in filmul asta, nu e deloc mister...sunt doar cateva scene de vis, cateva reale, iar umanitatea psihologului jucat de George Clooney, ce iar nu poate sa treaca peste moartea sotiei lui...iar si iar, aceeasi chestie...dar mai scurta.

Bineinteles, totul in regia Steven Soderbergh care e misto vizual dar insuficienta in acest caz pentru a transmite un mesaj puternic sau un impact ce nu poate fi ignorat daca vine vorba de poveste si idee. Aici nu intalnim asa ceva. Pentru cineva care vede pentru prima data aceasta idee in acest pachet el vede ceva ciudat dar care e explicat rapid fara a fi lasat el, specatorul, sa descifreze macar o portiune din poveste. Bine, este un plot twist minor in poveste care e destul de dificil dar e asa din cauza ca nu ne gandim ca are vreo importanta in rest. Si nu are.

Un film cam in plus...nu stiu pentru ce public tinta a fost facut, dar e oricum slab.

6/10