miercuri, 11 noiembrie 2009

Amintiri din epoca de aur: Dragoste in timpul liber {2009}

Ce diferenta de scenariu, de atmosfera. Daca prima parte a acestei epopei despre comunism - ca nu poti sa ii zici comuniste, fiindca nu e - era mult mai amuzanta aceasta parte nu e la fel. E mai serioasa, se bazeaza mai mult pe cateva povesti de dragoste cam slabe, insipide care nu sunt niciodata duse pana la capat. Probabil asa s-a vrut...s-a aratat cat de imposibila era dragostea pe atunci, dar bineinteles asta e bullshit...doar am vazut cu totii povestea parintilor nostri sau Buletin de Bucuresti, nu? :))

Daca prima partea a avut 4 bancuri foarte amuzante acesta are 3 povesti mai putin interesante, ca nici triste nu sunt. Prima e despre doi adolescenti, unul peste 18, care "vand aer"...adica o fac pe micii escroci, o versiune adolescentina a lui Bonnie & Clyde, pomeniti mai devreme in aceasta secventa. Finalul nu e la fel de tragic si morala nu prea este decat aceea cliseica. A doua poveste e cu un sofer de gaini care nu primeste nimic de la sotia lui in timpul noptii...tipul e jucat de Vlad Ivanov...si e un tip foarte trist si deprimat...si termina si prost. Ultima e despre o tarancuta ai carui mama e la spital in Bucuresti. Desi povestea o intalnim si azi...spaga la doctori si la toti pana ajungem la ei...e despre un curcan zburator care normal e metafora acestei povesti, prea toanta ca sa mai explic...

Asa...l-am vazut la cinema...si ce mi-a placut de data asta la cinema a fost ca m-am dus intr-o joi la 15:20...doamnelor si domnilor...pentru prima data in viata mea, la cinema...am fost singur CUC in sala. M-am simtit ca la mine acasa, ca si cum am vazut un film pe un ecran imens in fata mea cu sunet impecabil si imagine la fel. Ajunsesem sa ma plimb printre scaune, nici proiectionistul nu mai era in sala lui sus, a lasat proiectorul sa mearga si a plecat. Si acum ma intrebati de ce m-am dus sa-l vad...m-am dus sa-l vad pentru ca vazusem partea I si am jurat mie insumi ca o sa-o vad si pe a doua, tot la cinema.

Revenind la film...in intregimea sa e o colectie de povesti adevarate, care sunt indeajuns de plauzibile incat sa se fi intamplat insa intr-adevar sunt acele legende de care auzim foarte des insa nu cunoastem niciun caz personal. Cred ca asta e ideea...comunismul ne-a schimbat, ne-a facut sa luptam si sa corupem sistemul incat sa nu stie nimeni, sa nu se prinda nimeni. Asta a fost farmecul comunismului...dar nimic din ce e prezentat in film nu e pozitiv sau de urmat si repetat. Orice poveste are un adevar amarui care ne face sa ne gandim la o perioada deformata din numele Romaniei. O perioada in care susul era jos si asa mai departe...

Ca realizare nu mi s-a parut ca mai conteaza. Pe langa decoruri care se regasesc chiar si azi, dupa 20 de ani, pe langa televizoare, stil de imbracaminte, nu s-a depus mare efort in rest. S-a mai si gresit...numere de inmatriculare noi, doze de bere, chestii minore ce-i drept dar o greseala ce putea fi remediata daca mai si gandea cineva in timpul filmarilor. Pentru romani, in special cei care au prins perioada aia si au trait-o asta e un film ce trebuie cu adevarat vazut...pentru straini, nu stiu, mi se pare inutil decat daca esti fascinat de perioada din povesti si vrei sa afli mai multe...poate doar asa. Vizionare placut oricum.

8/10 numai pt partea a doua.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu