Punctul forte al acestui film este fara dubiu imagina uluitoare. Frumusetea cadrelor in fiecare secventa. Suprasaturarea culorilor pentru a scoate in evidenta o cultura vibranta si frumoasa, cum este aceea a spaniolilor. Almodovar aici picteaza insa cu imagini si cuvinte...Povestea filmului implica doi barbati indragostiti de aceeasi femeie in coma. Unul din ei, Marco, a fost indragostit o buna perioada de Lydia, toreadorul din imaginea de mai sus. Aceasta insa a fost atacata violent de taur si a intrat in coma. Dragostea pentru ea a disparut in momentul urmator, probabil pentru ca s-a indragostit de ea pentru articolul pe care trebuia sa-l scrie despre ea in ziuarul la care lucreaza. Oricum, a aflat apoi ca ea il inseala cu fostul inainte de a pati accidentul. Benigno, celalalt indragostit, este un virgin de 30 de ani care a trait toata viata cu mama sa din cauza ca a trebuit sa aiba grija de ea..astfel perfectionandu-se ca asistent.
Benigno este cel care a fost indragostit de Alicia inca de inainte de accidentul ei de masina...se uita la ea cum danseaza de vis-a-vis, de la apartamentul mamei sale. Dragostea lor a existat numai prin monologuri. El ii vorbea ei despre toate filmele pe care le-a vazut, toate spectacolele la care a fost spectator. Iubirea lor exista numai in capul lui, el crezand in puterea de comunicare chiar daca s-a spus ca un astfel de caz nu isi aminteste nimic si nu aude nimic cat timp este in coma. Benigno credea in miracole. Si in dragostea neconditionata.
Personajul lui Marco mi s-a parut cel mai fad si deseori nu l-am inteles. Parea in plus in toata povestea asta. Dar in acelasi timp parea cel care ii aduce pe toti cu picioarele pe pamant, cel care aduce realul in ecuatie dar datorita circumstantei (aceea ca ii place de o pacienta din coma) intra in jocul lui Benigno, acela de a vorbi cu ea (hable con ella). Pe langa plotul principal, unui care ne indeamna la judecat dupa vizionare, la gandire...avem alte subploturi ca luptele cu tauri, dansurile Aliciei si povestea fiecarui personaj in parte.
Dar in primul rand filmul asta trebuie vazut pentru ca e superb. Are imagini simple, frumoase, cursive...lucrate cu grija si atentie pentru arta cinematografica. Narativul pare complex, datorita flashbackurilor cu trimitere la trecut, povestea din prezent si inca una din viitor. Insa specatorul nu se simte confuz dupa vizionare, imaginile frumoase il ajuta sa lege povestea, limbajul clar al personajelor ajuta la vizionarea acestui film chiar si fara traducere, pentru cei familiarizati cu limba spaniola. Almodovar este un regizor excelent si este demn de urmarit.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu