Alice Doesn't Live Here Anymore {1974}

Nici nu mai stiu ce motiv am avut sa fac rost de filmul asta...atat de mult a trecut de cand il am prin calculator, la rand pentru vizionare. Chiar si cand nu aveam ce sa vad nu il vizionam din neinteres...azi insa am zis sa-i dau drumu ca sa nu-l mai vad...si ca sa vad daca e ceva de capul lui si daca il pastrez sau ii dau un frumos delete.

Incepand, am vazut ca joaca Ellen Burstyn si dupa ce i-am vazut numele la sfarsit apare si numele lui Martin Scorsese la regie...ahaaa, deci de asta l-am luat. Dar mi-am zis ca ceva nu e in regula...Scorsese regizand un film care incepe cu numele Alice. Ceva e putred in Danemarca. Scorsese sa regizeze un film despre o femeie si nu despre smecheri, baieti rai si mafie? Curiozitatea mea s-a ridicat vertiginos. Si pana la urma da, a fost un chick flick, marca Scorsese...dureros, violent, real. Daca ii zic chick flick imi bat joc de el, dar zicand asta am si un respect enorm pentru film si ce reprezinta el.

Viata grea de mama singura, care tocmai si-a pierdut sotul care oricum o ura la cat de mult o iubea, nu o baga in seama, nu ii acorda pic de respect si la fel facea el si cu copilul lui. Cuvintele care le-a spus cat era in viata le-a regretat mai tarziu. Era o familie pe prag de destramare, trebuia doar numai o cadere nervoasa, dar frica de singuratate ii tinea unul langa celalalt, chiar daca nu erau fericiti. Ea vroia sa fie cantareata, sa fie platita bine, asta vroia de cand era mica...visul nu s-a adeverit pentru ca pur si simplu nu era atat de buna pe cat credea si vroia. Oameni mediocri intr-o viata mediocra...si bataliile lor personale pentru a trai.

Ellen mi s-a parut excelenta in timpul filmului si la final am observat ca a si castigat singurul Oscar al carierei sale, pe meritate, intr-adevar. Face un personaj complex, care are farmecul si misterul etern feminin, iar greutatile prin care trece i se vad pe fata trista si pe singuratatea pe care o simte. Cauta un loc perfect pentru ea si fiul ei, dar acesta nu exista asa ca trebuie sa faca compromisuri...barbatul ideal nu exista asa ca ramane cu cel mai apropiat de sarcina asta.

Cu toate astea nu m-a dat pe spate prea tare. Pare putin prea lung, implicit si plictisitor, dar regia antrenanta si unghiurile de deasupra tuturor ridica interesul spectatorului si simte de parca se uita la viata acestor oameni de undeva de sus, de la balcon, spre o scena de teatru, unde viata unor oameni isi are cursul natural.

8/10