Public Enemies {2009}

O poveste inspirata din realitate nu poate decat sa fie atat de interesanta pe cat e istoria...si cum stim din istorie, istoria nu e distractiva. Istoria reprezinta fapte, evenimente clare, reale. Asa e si filmul. Nu poate decat sa fie la fel de spectaculos pe cat au fost evenimentele reale...si daca aveti norocul ca evenimentele sa fi fost interesante, atunci da, aveti noroc si aici.

Ce vreau sa zic...Michael Mann a mai regizat vreo 2 filme foarte misto. Printre aceastea se numara Collateral care e o poveste nocturna ce nu poate fi uitata, profunda si simbolica, si Heat, unde i-a pus cap in cap pe Al Pacino si pe Robert de Niro. Daca acum 14 ani i-a pus cei cei doi mai mari actori din cati cunoastem, care inca mai traiesc...acum a pus alti doi, la fel de talentati (sau poate mai putin, cu toate ca eu cred ca Al si Robert au fost type-castuti toata viata lor) cu un potential imens, pusi, la fel, fata in fata, in tabere opuse. Din pacate, rolurile lor, fiind bune, nu se ridica la rangul niciunui rol pe care l-au facut in trecut. Pur si simplu din cauza scenariului caruia ii lipseste o cantitate indispensabila de suspans, cum era normal intrun film de genu asta.

Mann ne'a introdus intrun mod foarte convingator in atmosfera anilor 30 si in loc sa faca pelicula alb-negru si s-o zgaraie inutil, ne'a trimis direct pe noi in mijlocul actiunii cu claritatea filmelor fara pelicula, cele digitale, care filmeaza direct in HD si care reprezinta viitorul indiscutabil al filmului in general. Cu acestea putem manipula imaginea in mod direct, nu in post-productie cum se face si acum. Imaginea poate fi alterata direct, dar aceasta intotdeauna ii da impresia spectatorului ca vede un plus la realism, fiindui mai usor sa vada greselile vizuale cu o astfel de camera. Bine, produsul final, dupa o filmare este si aici modificat in post-productie, insa mai putin.

Johnny Depp si Christian Bale cap in cap...putina actiune face 2 face din partea lor. Vroiam mai multa. Vroiam sa vad mai mult dizcomfort personal ce ar duce spre o razbunare si o vanatoare personala din partea personjului lui Bale, agentul insarcinat cu prinderea lui Dillinger, hotul de banci cel mai cunoscut in anii '30 jucat standard spre bine de Johnny Depp. Niciunul nu a reusit sa stoarca vreo emotie de la mine sau decizia de partea cui sa tin. Amandoi sunt buni, amandoi sunt rai, amandoi sunt oameni, amandoi sunt inamici publici, fiecare din alt punct de vedere.

In final, un film cam plictisitor, lung, intins ca prea putina actiune pe prea multa paine. Imi place in schimb atmosfera generala a filmului si filmarea simpla si curata a lui Mann. Insa nu e un Collateral. Asta trebuie vazut. Cei doi actori am zis cum joaca, si as fi vrut mai mult de la ei. Ca film cu mafioti merge si mi-a trezit interesul fata de Manhattan Melodrama din '34, de atunci cand are loc actiune.

7.25/10