Mary and Max {2009}

Facut prin tehnica stop-motion, Mary si Max e unul din cele mai frumoase filme ale anului. Emotional, trist, adevarat, profund, toate acestea compunand o simfonie de o frumusete rara, intunecata, deprimanta cu pete de culoare pe care rar le intalnim.

Actiunea povestii e plasa in anii '70-'80 si ceva din '90. Mary este o fetita din Australia fara prieteni care intr-o zi a inceput o corespondenta cu Max din New York, el fiind ca ea, fara prieteni. Discutiile lor sunt sincere, aceasta fiind si principala necesitate intr-o prietenie. Cu adevarata sinceritate, aceea in care crezi si aceea care nu ar jigni pe persoana celalta, poti cladi o prietenie adevarata si de lunga durata. Fiecare isi povesteste unul celuilalt toate evenimentele din viata lor, parerile lor despre fiecare aspect din viata, fiecare intamplare din viata lunga (in cazul lui Max) sau scurta (in cazul Mariei, care e mult mai tanara decat Max) pe care au trait-o.

Actiune fiind plasa in deceniile 70, 80 ale secolului 20, singura posibilitate de comunicare in doua puncte ale planetei era cu scrisoarea. Nu ca acum cand putem discuta din puncte opuse ale planetei atat de repede incat daca trec 5 secunde de pauza ne enervam ca de ce merge atat de greu. Pe atunci o scrisoare dura saptamani sa ajunga dintr-un punct in altul. Asteptarea in sine era dureroasa.

Filmul e frumos pana la lacrimi. Povestile celor doi sunt induiosatoare, de un realism de nu-ti vine sa crezi. E o placere de vizionat, o placere de a te regasi in personaje, in orice moment, fie daca ei cred in aceeasi idee ca tine sau au aceleasi idealuri. Sunt personajele normale din jurul nostru care au ceva din noi si de aceea filmul asta poate vorbi cu toata lumea. Scenariul in sine este foarte real, fara bazaconii aiurite, numai povesti interesante si fantezii placute.

Eu il recomand si as dori sa-l vad nominalizat la cea mai buna animatie a anului, impreuna cu Coraline. Anul acesta e pentru animatiile stop-motion, nu pentru animatia 3D. Sper.

9/10