Jeux interdits {1952}

Putearea acestui film depaseste orice putere a cuvantului sau a expresiilor metaforice, simbolice pe care as putea, sau nu, sa le fac vreodata. De asta atunci cand s-a terminat filmul nu am stiut ce as putea sa spun despre el ca sa inteleaga si altii ce s-a intamplat in filmul asta si de ce...

Actiunea filmului se petrece in aceeasi perioada cand parizienii au plecat din orasul lor datorita invaziei naziste. In aceasta fuga se afla si micuta Paulette care traieste drama tragica a vietii ei in aceste momente dureroase. Ambii ei parinti sunt impuscati de avion iar reactia ei este nu numai suprinzatoare insa si una greu de descifrat. Pe langa parinti a murit si cainele ei, Jock, pe care inca il mai ia cu ea. Prin aceste actiuni intelegem ca Paulette nu intelege complet procesul de moarte astfel incat moarte celor mai dragi persoane din viata ei nu o fac sa scape vreo lacrima sau tristete vizibila, poate doar una intrinseca pe care numai ea o intelege insa pe care spectatorul o simte. Mica actrita ce o interpreteaza, Brigitte Fossey, are numai 5 ani si a jucat tot filmul exemplar.

Ea este gasita dupa aceasta de un baiat de la tara, Michel, care o indrageste instant si care o ia acasa la el. Intelegandu-i situatia el o ajuta pe ea sa treaca prin momentele prin care a trecut, creand o finalitate pentru evenimentele pe care le-a trait impreuna cu parintii pe pod, la inceputul filmului. Jocurile interzise care sunt mentionate in titlu tin de faptul ca furau cruci din cimitirul satului pentru a le pune intr-un cimitir personal, al lor, unde ingropau, simbolic, caini, melci, pasari mici, etc. Acest ritual religios o ajuta pe micuta Paulette sa inteleaga mai bine cultul mortii si oferindu-i astfel o finalitate in moartea parintilor ei.

In rest, vedem o familie de tarani care sunt foarte veridici, care se comporta ca o familie adevarat, foarte convingatoare. Clement a facut o treaba excelenta regizand acest film introducandu-ne intro perioada tulbure din Franta, facand-o convingator astfel incat sa simtim ca spectatori ce simt si victimele acestui razboi, chiar daca pentru acestea a fost o influenta indirecta. Apoi povestea de dragoste copilareasca dintre Michel si Paulette este atat draguta cat si extrem de trista, considerand finalul nedrept dar real...nu putem spera decat ca dupa ani sa se fi regasit, continuand astfel o poveste de dragoste puternica si frumoasa.

Filmul a castigat un Oscar pentru cel mai bun film strain plus alte cateva premii si este e un exemplu excelent de cinema frantuzesc care arata viata asa cum e ea. Cu bune si cu rele, cu comedie si tragedie, cu de toate.

9/10