Generalul della Rovere e o persoana ce traieste greu in timpul regimului lui Mussolini, in toiul celui de'al doilea razboi mondial. Fiind un maestru cu dulcegariile de limbaj si farmec reuseste sa intre in bunele gratii ale multor persoane ce au nevoie de ajutor.
Dar pe langa faptul ca incearca sa-i santajeze, ajunge sa ii iubeasca, sa ii simpatizeze, sa le inteleaga problema, incercand sa ii ajute cu adevarat chiar daca mai intai ii fura de bani. E un personaj ce incearca cu disperare sa traiasca in timpuri disperate...farmecul este principalul sau atu, cu acesta ajunge sa-i vrajeasca si pe ofiterii germani care il pot ajuta sa ii ajute pe cei care au nevoie sa stie unde le sunt rudele disparute sau arestate.
Filmul ne vorbeste despre distantele pe care le putem parcurge pentru noi dar si pentru altii, distante care se masoara in fapte, nu in km. Despre unificarea ce se produce intre oameni in timpurile dificile si despre terorile acelor vremuri. Neo-realismul lui Rossellini este greu de observat, mai ales in vremurile noastre cand mai fiecare film de actiune sau drama puternica are elemente de violenta mult mai grave decat ce se intampla in filmele lui Roberto. Neo-realismul se mai vede si prin actori. Acestia fiind de cele mai multe ori nu actori de profesie ci oameni normali, cu alte meserii de pe vremea aceea. Nu asta a contat, Rossellini a vrut sa te introduca in actiunii cat mai real posibil cu ajutorul unor oameni care nu interpreteaza ci chiar sunt ceea ce joaca pentru ca e singurul rol pe care o sa-l fata in viata lor (si pentru multi asa a si fost).
Tehnica avansata fata de celelalte filme pe care le-am vazut la Rossellini s-a observat foarte puternic. Scene filmate mai bine, mai cu atentie si desi se observa ca pana si scenele de pe strada sunt filmate intr-un studio, au un spirit autentic ce ne introduce in atmosfera perfect.
Omul cu mai multe fete, personajul principal, a fost jucat incredibil de Vittorio De Sica si chiar si numai pentru el merita vazut filmul asta...insa are atatea elemente bune incat e greu sa spui care sunt acestea sau sa le enumar.
9/10
Dar pe langa faptul ca incearca sa-i santajeze, ajunge sa ii iubeasca, sa ii simpatizeze, sa le inteleaga problema, incercand sa ii ajute cu adevarat chiar daca mai intai ii fura de bani. E un personaj ce incearca cu disperare sa traiasca in timpuri disperate...farmecul este principalul sau atu, cu acesta ajunge sa-i vrajeasca si pe ofiterii germani care il pot ajuta sa ii ajute pe cei care au nevoie sa stie unde le sunt rudele disparute sau arestate.
Filmul ne vorbeste despre distantele pe care le putem parcurge pentru noi dar si pentru altii, distante care se masoara in fapte, nu in km. Despre unificarea ce se produce intre oameni in timpurile dificile si despre terorile acelor vremuri. Neo-realismul lui Rossellini este greu de observat, mai ales in vremurile noastre cand mai fiecare film de actiune sau drama puternica are elemente de violenta mult mai grave decat ce se intampla in filmele lui Roberto. Neo-realismul se mai vede si prin actori. Acestia fiind de cele mai multe ori nu actori de profesie ci oameni normali, cu alte meserii de pe vremea aceea. Nu asta a contat, Rossellini a vrut sa te introduca in actiunii cat mai real posibil cu ajutorul unor oameni care nu interpreteaza ci chiar sunt ceea ce joaca pentru ca e singurul rol pe care o sa-l fata in viata lor (si pentru multi asa a si fost).
Tehnica avansata fata de celelalte filme pe care le-am vazut la Rossellini s-a observat foarte puternic. Scene filmate mai bine, mai cu atentie si desi se observa ca pana si scenele de pe strada sunt filmate intr-un studio, au un spirit autentic ce ne introduce in atmosfera perfect.
Omul cu mai multe fete, personajul principal, a fost jucat incredibil de Vittorio De Sica si chiar si numai pentru el merita vazut filmul asta...insa are atatea elemente bune incat e greu sa spui care sunt acestea sau sa le enumar.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu