Autentic trist, fara muzica jucata din viori in exces, fara lacrimi prea multe, momente reale de o tristete sfasaietoare in care totul pare real, fara magie, fara miracole, e viata.Povestea in sine e despre o familie care se lupta pentru unul din membrii sai pentru a lupta impotriva cancerului. In mod special parintii fetei au facut ceva mai neobisnuit pentru a ajuta copilul lor bolnav. Au facut, in vitro, un copil al lor insa mai perfect, care ar putea sa fie un donator perfect pentru fetita lor si care ar salva-o pe fata lor bolnava. Copilul creat artificial, in epubeta (cum se spune la noi), jucata de Abigail Breslin, si-a dorit la varsta de numai 11 ani emancipare medicala...adica dorea ca parintii ei, care au creat-o pentru un scop, sa nu o mai foloseasca astfel pentru ca e corpul ei si ea trebuie sa decida...
Evident, toata aceasta problema nu a venit de la fetita...nu numai de la ea. Sora ei bolnava i-a spus sa faca asta pentru ca durerea de a purta cu ea acest cancer timp de mai bine de 12 ani era insuportabil si ajungem toti sa ii intelegem durerea si dorinta. Mai putin mama ei care a ignorat-o cand a venit vorba de asta. E un film ce vorbeste despre alegeri...alegerile pe care le facem in viata, pe cine ajutam, cum si de ce. Trebuie sa simtim durerea celor ce ne inconjoara, durerea celor mai apropiati oameni din jurul nostru pentru a-i ajuta cu adevarat. Din cauza ca o viata plina de durere nu merita traita...si asa avea sa fie viata lui Kate, o viata reala de altfel, daca indura inca o operatie si inca una si asa mai departe...
Film extrem de trist, dar facut numai pentru acest scop...de a fi trist de la inceput pana la sfarsit. Este un gen de trist frumos, induiosator, cu multa magie de la Holywood. Actorii joaca cum trebuie, unii mai bine decat altii cum ar fi Cameron Diaz, Alec Baldwin, Sofia Vassilieva si Abigail Breslin. Roluri puternice, incurcate de dileme ale vietii si alegeri grele.
Prea trist, prea deprimant...dar destul de real.
7.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu