A platit cu viata (si asta se stie de la inceputul filmului, nu e un spoiler sau ceva) pentru lipsa de libertate in exprimare. A fost primul si ultimul care a platit pretul asta...si nu vreau sa par crud dar din cauza lui noi, restul, suntem contemporani cu majoritatea comedienilor de stand-up care ne-au facut sa radem (adunate) ore intregi, zile poate...Richard Pryor, George Carlin, Bill Cosby, David Cross, Jerry Seinfeld, Jon Stewart, etc. (lista completa o gasiti pe wikipedia).
Curajul acestui om de a lua adevarul de coaie si de a-l recita ca pe o poezie in fata oamenilor a fost istoric...omul o sa fie amintit atata timp cat exista stand-up despre ce ne inconjoara, despre coruptie, despre comportamentul uman ciudat, despre ciudat in general, el a fost primul, Lenny Bruce a avut tupeul sa o zica in fata tuturor indiferent de consecinte. Dar ca orice adevara intr-o tara care e libera numai teoretic el a trebuit sa plateasca pentru tupeul lui. Ii gasiti bucati din stand-up si poate mai mult pe YouTube.
Dar am vazut filmul asta pentru un om si acela e Dustin Hoffman. A primit o nominalizare pentru rolul sau, dar atat. Anul acela avea competitie dura insa a fost premiat un mos pentru ca era la finalul carierei (mint, a mai facut vreo 50 de titluri dupa dar niciodata nu a mai tanjit dupa un Oscar)...pe langa asta mai erau Nicholson pentru Chinatown si chiar Pacino pentru The Godfather 2. Competitie dura oricum dar de ce a castigat mosul ala, nu stiu si nici nu o sa vad de ce. Rolul lui Hoffman a fost insa puternic si modern si din cauza catorva momente scurte si insesizabile de neconvingere a trecut pe langa Oscar. Ideea este ca Dustin a jucat exemplar iar personajul sau a fost unul suficient de complex si dificil incat poate suge din tine orice farama de talent actoricesc pe care o ai, daca il joci.
E omul singur impotriva tuturor si singura lui arma e gandirea si microfonul. Cu asta a luptat el impotriva nedreptatilor si inconsitentelor in moralitate si lege (ex: asta artificiala e legala dar asta pentru ca e natural nu e). Isi facea haz de necaz propria viata, acolo pe scena iar astea au functionat in cadrul intregului film ca inserari in evenimentele serioase si dramatice din viata lui pentru a arata ce gandeste el cu adevarat in momentul ala despre ce se intampla. Sau pur si simplu singurul material de care avea nevoie pe scena a fost cel personal...de asta nici nu radeau toti la poantele lui, multi se regaseau in povestile lui si stiau cat de dureroase sunt. Stia si el...insa prefera sa treaca peste ele facandu-i pe altii sa rada cu ele.
Un film foarte reusit despre libertate si adevar, despre viata de star american si despre prabusirea dura si inevitabila...
8.9/10
Curajul acestui om de a lua adevarul de coaie si de a-l recita ca pe o poezie in fata oamenilor a fost istoric...omul o sa fie amintit atata timp cat exista stand-up despre ce ne inconjoara, despre coruptie, despre comportamentul uman ciudat, despre ciudat in general, el a fost primul, Lenny Bruce a avut tupeul sa o zica in fata tuturor indiferent de consecinte. Dar ca orice adevara intr-o tara care e libera numai teoretic el a trebuit sa plateasca pentru tupeul lui. Ii gasiti bucati din stand-up si poate mai mult pe YouTube.
Dar am vazut filmul asta pentru un om si acela e Dustin Hoffman. A primit o nominalizare pentru rolul sau, dar atat. Anul acela avea competitie dura insa a fost premiat un mos pentru ca era la finalul carierei (mint, a mai facut vreo 50 de titluri dupa dar niciodata nu a mai tanjit dupa un Oscar)...pe langa asta mai erau Nicholson pentru Chinatown si chiar Pacino pentru The Godfather 2. Competitie dura oricum dar de ce a castigat mosul ala, nu stiu si nici nu o sa vad de ce. Rolul lui Hoffman a fost insa puternic si modern si din cauza catorva momente scurte si insesizabile de neconvingere a trecut pe langa Oscar. Ideea este ca Dustin a jucat exemplar iar personajul sau a fost unul suficient de complex si dificil incat poate suge din tine orice farama de talent actoricesc pe care o ai, daca il joci.
E omul singur impotriva tuturor si singura lui arma e gandirea si microfonul. Cu asta a luptat el impotriva nedreptatilor si inconsitentelor in moralitate si lege (ex: asta artificiala e legala dar asta pentru ca e natural nu e). Isi facea haz de necaz propria viata, acolo pe scena iar astea au functionat in cadrul intregului film ca inserari in evenimentele serioase si dramatice din viata lui pentru a arata ce gandeste el cu adevarat in momentul ala despre ce se intampla. Sau pur si simplu singurul material de care avea nevoie pe scena a fost cel personal...de asta nici nu radeau toti la poantele lui, multi se regaseau in povestile lui si stiau cat de dureroase sunt. Stia si el...insa prefera sa treaca peste ele facandu-i pe altii sa rada cu ele.
Un film foarte reusit despre libertate si adevar, despre viata de star american si despre prabusirea dura si inevitabila...
8.9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu