
Desi nu pot spune ca m-a dat pe spate alt film de'al regizorului francez Melville, Le Samourai, acesta a fost parca mai bun. Desi actiunea se desfasoara timp de doua oare si un sfert, si credeti-ma se simte fiecare minut, pare mai interesant, mai inchegat. E o fugareala de'a soarecele si pisica ce tine pe oricine, interesat de astfel de filme, foarte aproape de actiune si dramele fiecarui personaj in parte.
Filmul incepe cu eliberarea lui Alain Delon din inchisoare dupa ce a ispasit o lejera pedeapsa de 5 ani si isi promite insusi ca nu o sa mai intre inapoi...asta se rezolva in final... Cred ca o conditie de a iesi mai repede decat era programat e faptul ca un gardian ii zice de o treaba pe care o are de facut cand iese. Treaba e sa ajute pe unu sa fuga de politie...acel unu a evadat foarte destept chiar de langa un comisar cu experienta, Mattei, dintrun tren in miscare. Trebuie vazut, insa e foarte tare. Delon cu acel evadat se alatura unui alt tip, fost politist, pentru a jefui o casa de bijuterii. Nimic mai simplu...si aici vine partea fascinanta. Detaliu pus in acest proces, vizionarea problemei din fiecare unghi, pregatiri mascate in contextul filmului si ca sa nu mai zic de noaptea jafului...poezie. A fost perfect.
In substrat e vorba despre subiectul pe care inspectorul general al politiei (cred) l-a avut ca subiect la doctorand...cum toti oamenii sunt vinovati, dar absolut toti. Ne'am nascut nevinovati dar asta nu dureaza, e replica aceluiasi inspector. Cel mai mult se refera la personajul lui Delon, un criminal care doreste sa se lase de meserie...dar trebuie sa scape mai intai de cateva obligatii.
Filmul e foarte bun, jocul actorilor impecabil, putin cam greu de vizionat, trece timpul greu, e plictisitor pe alocuri insa cu toate astea, merita.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu