I RememberDin start iti dai seama ca asta e un film personal al lui Fellini capturand in acelasi timp si stilul de caracterizare a personajelor pe care l-a mai folosit si in celelalte filme ale sale. Mult acting teatral, camera functionand ca singurul spectator la acest spectacol vizual.
Autobiografic cica nu e...insa nu a negat ca unele scene sunt desprinse din propria sa copilarie. Sa observam care ar putea fi pustiul Fellini nu e greu, sa vedem si noi ce facea si cum se comporta. Eh, normal, ca orice adolescent de prin vremurile noastre sau de atunci. Il atrageau aceleasi chestii, sanii enormi ai vanzatoarei de la tutungerie, frumusetea dar si curva orasului...ca sa vezi, ii placea foarte mult pasarica...foloseam un cuvant mai urat dar ce e cu atatea gratuitate? Asadar, nu s-a vazut ceva deosebit in copilul Fellini pentru ca nu a fost un film autobiografic insa s-a observat nostalgia pentru vremurile respective si atentia pentru detalii cand vine vorba de cel mai important element din filmele lui Fellini, oamenii.
Stereotipuri, tipuri si tipologii...unele comune cam fiecarui loc, dar in general personaje colorate, pline de personalitate. Majoritatea dintre noi avand aceeasi copilarie cu a oricarui copil de pe planeta, e normal ca viata din familie ce o prinde Fellini in film o sa fie putin asemanatoare cu a noastra. Certurile interminabile intre parintii, oile negre ale familiei si asa mai departe...poate chiar si un unchi nebun care nu s-a insanatosit...ultima parte nu am experimentat-o si nici nu cred ca o sa o vad vreodata.
Asadar, un film complex si intreg, ca sa zic asa, din partea lui FeFe. E un film despre viata cu toate chestiile lui, suisuri si coborasuri, povesti si povestioare, imagini...ma gandesc ca pentru regizor a fost uimitor sa se intoarca in timp sa isi reconstituiasca macar partial copilaria...mai ales ca a filmat in orasul sau natal. E o experienta pe care multi nu pot decat sa si-o aminteasca, nicidecum sa o repete. Vedem si politica de atunci si cum figura de atunci, presupun ca e Musollini, a avut, asa cum se vede, un impact mare asupra copilariei lui...desi acum a luat-o in gluma. Filmul e de vazut, ca doar e facut de Fellini...cu toate astea, nu simti tot timpul o legatura si te pierzi prin fanteziile lui...e totusi un film foarte personal.
8.4/10
Autobiografic cica nu e...insa nu a negat ca unele scene sunt desprinse din propria sa copilarie. Sa observam care ar putea fi pustiul Fellini nu e greu, sa vedem si noi ce facea si cum se comporta. Eh, normal, ca orice adolescent de prin vremurile noastre sau de atunci. Il atrageau aceleasi chestii, sanii enormi ai vanzatoarei de la tutungerie, frumusetea dar si curva orasului...ca sa vezi, ii placea foarte mult pasarica...foloseam un cuvant mai urat dar ce e cu atatea gratuitate? Asadar, nu s-a vazut ceva deosebit in copilul Fellini pentru ca nu a fost un film autobiografic insa s-a observat nostalgia pentru vremurile respective si atentia pentru detalii cand vine vorba de cel mai important element din filmele lui Fellini, oamenii.
Stereotipuri, tipuri si tipologii...unele comune cam fiecarui loc, dar in general personaje colorate, pline de personalitate. Majoritatea dintre noi avand aceeasi copilarie cu a oricarui copil de pe planeta, e normal ca viata din familie ce o prinde Fellini in film o sa fie putin asemanatoare cu a noastra. Certurile interminabile intre parintii, oile negre ale familiei si asa mai departe...poate chiar si un unchi nebun care nu s-a insanatosit...ultima parte nu am experimentat-o si nici nu cred ca o sa o vad vreodata.
Asadar, un film complex si intreg, ca sa zic asa, din partea lui FeFe. E un film despre viata cu toate chestiile lui, suisuri si coborasuri, povesti si povestioare, imagini...ma gandesc ca pentru regizor a fost uimitor sa se intoarca in timp sa isi reconstituiasca macar partial copilaria...mai ales ca a filmat in orasul sau natal. E o experienta pe care multi nu pot decat sa si-o aminteasca, nicidecum sa o repete. Vedem si politica de atunci si cum figura de atunci, presupun ca e Musollini, a avut, asa cum se vede, un impact mare asupra copilariei lui...desi acum a luat-o in gluma. Filmul e de vazut, ca doar e facut de Fellini...cu toate astea, nu simti tot timpul o legatura si te pierzi prin fanteziile lui...e totusi un film foarte personal.
8.4/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu