Tengoku to jigoku {1963}

Heaven and Hell

O poveste care in ciuda avansurilor tehnologice ramane inca de actualitate pe plan uman. Durata filmului este o problema in acest caz...desi nu plictiseste sau altceva, pur si simplu, la doua ore jumate e destul de obositor mai ales cand in prima jumatate a filmului actiunea filmului se petrece intr-o singura camera, cea de sus. Insa regizorul, bine-cunoscutul Akira Kurosawa transforma romanul lui Evan Hunter intr-o piesa de teatru tensionanta si interesanta pentru oricine...dar asta numai in prima jumatate.

In a doua jumatate vedem anatomia la nivel celular a unei investigatii complicate si fara prea multe capete de pornire, in mare parte din cauza unui monstru care si-a gandit planul de executie la cel mai mic detaliu. Ce a facut acest monstru? A rapit copilul personajului principal, unul din actionarii principali la o companie ce produce pantofi cu toc. Prima scena il prezinta pe acesta impreuna cu alti 3 actionari incercand sa-l dea afara de actionarul principal, unindu-si puterea. Din aceasta scena aflam ca Kingo Gondo (Toshiro Mifune) respecta aceasta meserie si nu vrea sa o distruga cautand profit in pantofi prost facuti...da o lectie in afaceri si respect pentru publicul tinta.

In scenele urmatoarea continua caracterizarea lui insa si a celor din jur. El e un om bun care se gandeste la familia sa. Faptul ca rapitorul a rapit copilul gresit, nu pe al lui, il face sa gandeasca mai rece desi cu 5 minute inainte ar fi dat toti banii din lume daca era copilul sau. Alegerea lui nu consta numai in supravietuirea baiatului soferului sau ci si in traiul pe care il vrea in viitor pentru el dar in special pentru familia lui. Pana la urma face o alegere care este in favoarea lui pe termen lung dar tot aceasta alegere l-a dat afara din meseria pe care o iubea.

Scene construite superb, detaliate...insa naivitatea unor replici si situatii e de inteles pentru vremea respectiva. Ca sa nu mai vorbesc de discriminarile pe fata ale barbatului fata de sotia lui. Erau alte vremuri, e de inteles. Din cauza ca nu e tocmai un film ce ramane nemuritor la capitolul dialog nu o sa primeasca nota maxima din partea mea insa in rest, filmul e excelent construit, plin de detalii legate de actiunile politiei in cautarea unui criminal. Probleme mai sunt si in situatiile utopice si perfecte ce se intrezareau...media e de partea politiei, politia este de partea celui bogat care initial era dispretuit de acestia...insa toate se leaga frumos si cursiv din cauza ca a fost vorba de alegeri...alegerile pe care le-a facut autorul romanului, autorul scenariului...au infaptuit in final un caz fericit cu final fericit...De vazut.

9.25/10