Asa, inainte de a spune ceva despre calitatea acestui film si impactul ce il are sau l-a avut, trebuie neaparat sa povestesc cate ceva din el. E un film moralizator cu un imens impact emotional asupra spectatorului. Si asta din cateva motive simple. In primul rand, ca personaj principal il avem pe Billy Bob Thornton, pe care nu il poti recunoaste datorita schimbarii de infatisare atat de eficienta si de efect. El joaca rolul unui personaj cu handicap mintal, un retardat mintal care la varsta de 12 ani si-a omorat mama si un coleg de scoala din cauza o faceau pe podeaua casei. Sanatos e insa sa nu prejudecam, sau sa analizam prea mult acest fapt la inceput. Asta pentru ca o fac celelalte personaje din film pentru noi.
Acesta este eliberat dupa 20 de ani (cred eu) dintr-un spital de nebuni nu din cauza ca da semne clare de insanatosire ci pentru ca s-a terminat asa zisa sentinta. De aceea noi privim aceasta eliberare a sa ca prematura insa Karl (personajul principal) a avut 20 de ani sa gandeasca asupra acestui eveniment care i-a schimbat viata. Inapoi in lumea reala se imprieteneste rapid cu un pusti cuminte si inteligent. De aici vedem adevaratul caracter al lui Karl si intelegem ca nu e in stare sa raneasca pe cineva decat daca, moral sau religios, aceasta merita. Cartile lui preferate sunt simple dar pline de povesti moralizatoare (ca biblia si basmul Colinda de Craciun).
Este un model pentru baiat, un inlocuitor pentru tatal acestuia, ceea ce baiatul a avut prea putin. Karl este un suflet bun, corect si eroic pentru familia baiatului dar stie ca nu poate sa faca parte din lumea asta prea mult...nu se simte confortabil, doreste sa se intoarca la spitalul de la care a plecat. Thornton scrie un scenariu excelent, inimos, cald, despre o persoana speciala dar buna pana in maduva oaselor, un justitiar care judeca in tacere si la sfarsit pedepseste. Billy Bob a luat un Oascar pentru scenariul sau (care l-a adaptat dupa o piesa de teatru scrisa tot de el) insa nu a primit Oscarul pentru personaj principal desi il merita oarecum. Nici nu l-am recunoscut, asa cum am spus, un adevarat rol prin method acting. Plus ca regia foarte buna tot lui ii apartine. O surpriza placuta din partea unui aparent red-neck ca el. :))
Acesta este eliberat dupa 20 de ani (cred eu) dintr-un spital de nebuni nu din cauza ca da semne clare de insanatosire ci pentru ca s-a terminat asa zisa sentinta. De aceea noi privim aceasta eliberare a sa ca prematura insa Karl (personajul principal) a avut 20 de ani sa gandeasca asupra acestui eveniment care i-a schimbat viata. Inapoi in lumea reala se imprieteneste rapid cu un pusti cuminte si inteligent. De aici vedem adevaratul caracter al lui Karl si intelegem ca nu e in stare sa raneasca pe cineva decat daca, moral sau religios, aceasta merita. Cartile lui preferate sunt simple dar pline de povesti moralizatoare (ca biblia si basmul Colinda de Craciun).
Este un model pentru baiat, un inlocuitor pentru tatal acestuia, ceea ce baiatul a avut prea putin. Karl este un suflet bun, corect si eroic pentru familia baiatului dar stie ca nu poate sa faca parte din lumea asta prea mult...nu se simte confortabil, doreste sa se intoarca la spitalul de la care a plecat. Thornton scrie un scenariu excelent, inimos, cald, despre o persoana speciala dar buna pana in maduva oaselor, un justitiar care judeca in tacere si la sfarsit pedepseste. Billy Bob a luat un Oascar pentru scenariul sau (care l-a adaptat dupa o piesa de teatru scrisa tot de el) insa nu a primit Oscarul pentru personaj principal desi il merita oarecum. Nici nu l-am recunoscut, asa cum am spus, un adevarat rol prin method acting. Plus ca regia foarte buna tot lui ii apartine. O surpriza placuta din partea unui aparent red-neck ca el. :))
9.3/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu