vineri, 2 aprilie 2010

The Lost Weekend {1945}

Batalia unui om cu vointa lui. Vointa lui care ii spune ca trebuie sa bea in continuare, indiferent...numai unul care iubeste alcoolul poate sa inteleaga prin ce trece un om de genul asta. Dar daca ar fi sa-l compar cu un alt film, mai recent, acela ar fi "Requiem for a Dream" si in cel din urma e mai usor de inteles o dependenta chiar daca nici in asta nu poate fi ignorata puterea alcoolului si cum acesta, acum ca si atunci, ucide mai multi oameni decat orice altceva in lume...

Billy Wilder prezinta suisurile si coborasurile unui alcoolic total. Suisurile sunt numai acele cateva minute din zi cand e treaz din cauza ca nu a baut cat a dormit. Dimineata primul drum e la bar sau la magazinul de bauturi alcoolice. Cel mai cumplit cosmar pentru el e o zi de duminica cand acestea sunt inchise, chiar si pentru cateva ore dimineata. Bine, eu nu pot sa inteleg o dependenta dar pot sa inteleg o lipsa totala de vointa...dar nu stiu daca mai intra vointa umana in aceasta ecuatie pentru ca deja nu era vorba ca el vroia bautura, ca are un gust bun sau ceva de genul asta...ci corpul sau avea nevoie de aceasta otrava ca sa functioneze.

Ceea ce mi-a placut probabil cel mai mult la acest film a fost scenariul, intr-adevar unul meritos de Oscar, dar in mare parte mi-a placut ca a capturat excelent perioada pastrandu-se insa o parte care ramane intotdeauna vesnica si actuala. Asta e intotdeauna important. Bineinteles, regia a fost spotless, cu alegerea luminii, cu cadrele claustrofobice sau de cosmar pentru a simti si mai bine ce simte si personajul principal, prin ce trece el. Este probabil, asa cum a spus un amic, unul din cele mai bune filme ce discuta despre vicii si efectul acestora in viata oamenilor insa cand ma gandesc la un film despre vicii...care e extraordinar de puternic imi vine in minte filmul pe care l-am mentionat mai sus, Requiem for a Dream unde imaginile au capturat pentru totdeauna imaginatia omului si a vazut in cel mai mic detaliu care sunt efectele unor vicii. Nu m-as mira, insa, daca Aranfosky s-a inspirat o groaza din filmul lui Wilder...acesta.

Amandoua sunt filme deosebit de importante si deosebit de puternice. Unul mai bun decat celalalt, in diferite privinte. Acesta se focalizeaza mai mult pe problemele unui singur individ, care nu e singurul...pe cand Requiem se vede efectul drogurilor la toate varstele, atat tineri cat si batrani.

9.3/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu