TogetherFilmuletul asta e, asa cum zic americanii, un mic gem, o mica piatra pretioasa, stralucitoare, care iese in evidenta. Dezbate relatiile umane din anii hipiotilor, sau mai exact aici 1975...
Anii aia au fost deosebiti, s-a declansat o eliberare in gandire fara precedent...dar in mare parte aceasta eliberare in gandire insemna gandirea opusa fata de majoritate. Daca lumea era imbracata atunci un hipiot de genul asta trebuia sa ramana dezbracat (asa cum se intampla la inceputul filmului)...daca conceptiile politice a majoritatii duc la o degradare in umanitate atunci hipiotul este obligat prin legile naturii sa gandeasca opusul si sa incerce sa schimbe opinia publica in proces. Prin aceste detalii filmul ne-a aratat ca hipiotismul asta nu a fost intotdeauna pace si dragoste. A avut si momente imbecile, fara logica, parca concepute de oameni tot timpul drogati.
Si nu, nu e nimic rau in a fi drogat putin cu iarba dar acestia ajung si cand erau treji sa gandeasca la fel. Atunci e de rau. Colectivul asta in care stateau hipiotii astia, numit "Together", s-a facut din bunatatea de pe urma careia s-a profitat al lui Goran. Goran e seful lor dar in acelasi timp un mielusel fara viata. Nu are opinii proprii ci prefera sa ramana tot timpul neutru. Dar oricum, nu are sens sa-l caracterizez numai pe el cand toti cei din jurul lui sunt stricati intr-un fel sau altul. Sunt toti niste copii care refuza sa se maturizeze si sa imbratiseze viata chiar daca e grea. E oarecum un film despre maturizare, desprea moartea hipiotismului din anii '60-'70, despre aceasta miscare a omului care incuraja statul degeaba, lenea.
Singurii oameni care se comporta mai matur decat ceilalti sunt evident, copiii...copiii sunt cei care observa diferentele in comportamentul celor din jur cel mai repede si tot ei sunt primii raniti. Impartasesti ura lor fata de personajul care il urasc ei. Indragesti unele momente mai ca-ti dau lacrimile si incurajezi actiunile care arata curajul personajului...regizorul, Lukas Moodysson a stiut intocmai in ce doza sa arate umanismul din persoanele care duc lipsa de asta si sa arate vulnerabilitatea unor persoane aparent puternice. Mi-a placut filmul si l-am vizionat fara pauze. Il recomand.
8.5/10
Anii aia au fost deosebiti, s-a declansat o eliberare in gandire fara precedent...dar in mare parte aceasta eliberare in gandire insemna gandirea opusa fata de majoritate. Daca lumea era imbracata atunci un hipiot de genul asta trebuia sa ramana dezbracat (asa cum se intampla la inceputul filmului)...daca conceptiile politice a majoritatii duc la o degradare in umanitate atunci hipiotul este obligat prin legile naturii sa gandeasca opusul si sa incerce sa schimbe opinia publica in proces. Prin aceste detalii filmul ne-a aratat ca hipiotismul asta nu a fost intotdeauna pace si dragoste. A avut si momente imbecile, fara logica, parca concepute de oameni tot timpul drogati.
Si nu, nu e nimic rau in a fi drogat putin cu iarba dar acestia ajung si cand erau treji sa gandeasca la fel. Atunci e de rau. Colectivul asta in care stateau hipiotii astia, numit "Together", s-a facut din bunatatea de pe urma careia s-a profitat al lui Goran. Goran e seful lor dar in acelasi timp un mielusel fara viata. Nu are opinii proprii ci prefera sa ramana tot timpul neutru. Dar oricum, nu are sens sa-l caracterizez numai pe el cand toti cei din jurul lui sunt stricati intr-un fel sau altul. Sunt toti niste copii care refuza sa se maturizeze si sa imbratiseze viata chiar daca e grea. E oarecum un film despre maturizare, desprea moartea hipiotismului din anii '60-'70, despre aceasta miscare a omului care incuraja statul degeaba, lenea.
Singurii oameni care se comporta mai matur decat ceilalti sunt evident, copiii...copiii sunt cei care observa diferentele in comportamentul celor din jur cel mai repede si tot ei sunt primii raniti. Impartasesti ura lor fata de personajul care il urasc ei. Indragesti unele momente mai ca-ti dau lacrimile si incurajezi actiunile care arata curajul personajului...regizorul, Lukas Moodysson a stiut intocmai in ce doza sa arate umanismul din persoanele care duc lipsa de asta si sa arate vulnerabilitatea unor persoane aparent puternice. Mi-a placut filmul si l-am vizionat fara pauze. Il recomand.
8.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu