Inception {2010}

Intr-o zi cand o sa intelegm cu adevarat cu ce se mananca un vis si complexitatea lui, atunci o sa reusim sa facem ce au facut astia. Aici, desi bazele conceptului din film sunt reale si stiintifice atunci cand vine vorba de vis, ceea ce continua intr-un mod perfectionist e intr-adevar pura stiinta fictiva...

Nolan ne poarta pe cararile cunoscute ale psihologiei visului, dezbatand chestii pe care le stim deja pentru a ne ajuta sa intelegem ce continua. Pentru a savura in totalitate filmul asta trebuie neaparat sa fim atenti la partea asta...unii, ca mine, care au facut psihologia in liceu si au dat-o si la BAC poate prind mai usor, dar linistea din sala si mirosul de creier ars mi-a dat impresia ca nu e tocmai un film usor, pentru oricine. Insa am observat si spre usurarea mea ca explicatiile date, limbajul folosit de Nolan in crearea acestui scenariu complet si cu adevarat original, era unul simplu, care poate, cu putin efort, sa fie inteles de toata lumea.

Am vazut critici, rasfoind superficial vorbele lor ca exista o lipsa de imaginatie cand vine vorba de visele celor implicati. Ce nu au inteles criticii e ca ei aveau o treaba de facut, o slujba, trebuiau sa fure ceva din mintea omului iar acel om nu trebuia sa stie ca totul e un vis ci ca e realitate. Realitatea nu e plina de detalii neobisnuite, oameni fara fata, gravitatie sfidata, scari infinite sau paradoxuri. Ce aveau ei nevoie aici a fost de realitate visata si nu vis, in sensul clasic al cuvantului. Fiecare aspect, oricat de dezbatut, este justificat, orice greseala din drumul drept al logicii poate fi incalecata pentru ca vorbim de vise si de nivele ale visului care nu pot fi decat imaginate, nicidecum discutate in mod stiintific. Teoria este intotdeauna acompaniata de practica...deci baze teoretice pentru ce se intampla in film nu exista...inca.

Asadar, urmarind acest fir al povestii ce se leaga numai de psihologie si mecanica unui vis, putem trece si la partea umana, motivul pentru care se petrece totul. Cobb, jucat de DiCaprio, nu poate sa isi iubeasca copii asa cum un tata doreste...asa ca incearca orice sa se intoarca la ei. El are o slujba, aceea de extractor, el intra intr-un vis (visul altuia) si fura o idee care valoreaza, in lumea reala, multi bani, sau poate produce distrugere emotionala semnificativa. Insa noua lui sarcina, aceea de a plasa o idee fara ca vizatul sa o stie, il poate aduce mai aproape de copii lui. Povestea lui e principal vizionata, fiind personajul principal. El are o poveste complexa si un trecut dezbatut si analizat pe mai toate partile de personajele din film, in special Ariadne, care la fel ca si Cobb, are un dar pentru vis deci si pentru psihologie. Trebuie sa isi depaseasca trecutul, trebuie sa uite de sotia lui care ii bantuie visurile ca un cosmar ce ii aduce aminte de trecut.

Acum vine partea interesanta pe care o presupui de pe la inceput...e totul un vis sau e realitate? Adica e si portiunea din film care pare a fi realitate, vis, sau e chiar realitatea? Nu se stie, finalul deschis, acela al titirezului care pare ca merge in continuare, la infinit (vis) sau ca se opreste (realitate) nu ne ajuta in a lamuri situatia, un gimmick folosit cu cap pentru a oferi spectatorului un ultim suflu pentru a lamuri problema dupa, cu amicii. Referinte sau chiar inspiratii din alte filme am vazut...2001: A Space Odysee se poate regasi in al doilea nivel de vis cand Joseph Gordon-Levitt isi poarta luptele intr-un coridor continuu circual la fel ca roata lui Kubrick, sau Matrix, ideea de patrunde cu mintea intr-o alta lume, interactionand in ea, descoperind mai mult decat poate produce mintea ta singura...dar na, poate Matrix a folosit ideea visului in avantajul ei. Apoi, il putem compara si cu Eternal Sunshine(...) care dezbate imaginatia visului pe taramuri mai vaste (in timpul scurt pe care il are) ca sa nu mai mentionez de relatia lui Cobb cu a sa Mal, de care nu poate uita, oricat ar incerca.

Nolan da semne ca l-ar urma pe Kubrick, insa are nevoie de mai multa substanta, de mai mult mister si de mai multe idei naucitoare, simbolistice...mai multe. Sunt si acum, dar parca mana casei de productie se vede prea puternic. La Kubrick nu era asa...el era sub mana W.B. dar isi permitea sa faca ce vroia el. Si Nolan are acum puterea asta, sa-l vedem ca actioneaza. Sa vedem filme mai puternice in mesaj...mai artistice. Ce am vizionat acum e insa mai mult decat decent, chiar daca insuficient si inca incomparabil cu mai marii. E un blockbuster perfect cu o poveste ce ramane nemuritoare.

9.99/10