marți, 29 iunie 2010

The Battle of Algiers {1966}

Algerienii, la cupa mondiala de fotbal de anul asta, au vizionat filmul asta ca sa prinda putere, sa fie motivati...algerienii au plecat acasa dupa grupe. Dar asta nu arata decat ca filmul asta e bun de vizionat inainte de a merge la razboi sau inainte de a lupta pentru libertate si independenta...nu pentru fotbal.

Filmul are o incontestabila valoare cinematografica dar atata timp cat nu stii franceza si araba e cam greu sa il vizionez. Iti trebuie, in orice caz, o subtitrare buna iar cum a mea o lua ba inainte, ba inapoi, lucru ciudat si nemaintalnit de mine pana acum (pentru ca implica niste detalii ce au nevoie de explicatie indelungata), mi-a fost putin greu sa il vizionez. Cu toate astea, am vazut in el multe elemente de a spune o poveste pe care le-am vazut in multe alte filme vazute de dupa el si pana acum. Cu siguranta a avut un impact, asta si datorita povestii.

Povestea e realitatea, de fapt, nu e fictiune (exceptand, poate, dialogurile ce nu aveau de fata presa sau un dactilograf. Povestea e o bucata extrem de importanta din istoria Algeriei, tara colonizata de francezi, care in 1962 si-a castigat libertatea...cum? O arata filmul asta. Filmul relateaza in detaliu in special anii in care se purta un razboi ascuns si oarecum tacut, in comparatie cu luptele finale din strada. Perioada 1956-1958 prezentata in detaliu prezinta 4 revolutionari care actioneaza in stil piramidal, detaliu prezentat de colonelul francez Mathieu. De fapt, totul e prezentat atat cat trebuie prezentat pentru a oferi spectatorilor o idee generala despre cum a fost atunci, in perioada aia, plus ca doza de realism este semnificativa.

E intr-adevar o lectie de istorie iar mana regizorala a lui Pontecorvo a creat o lume atat de naturala incat mai ca zici ca te uiti la un documentar. Actingul cu siguranta da aceasta impresia si nu in ultimul rand drama prinsa in explozii. Evident, datorita avansurilor tehnice din ziua de azi (si nu ma refer neaparat la CGI) exploziile ar fi aratat mai realist, mai puternice, dar si asa au dat impresia ca au fost raniti oameni chiar si in timpul filmarilor. In rest, vizionam in detaliu desfasurarea de forte din ambele tabere, cu accente tehnice militare reale pe partea franceza. Algerienii au fost manati de o forta patriota, o forta ce ii indeamna la libertate totala si eliberare de sub mana francezilor, care incepea sa se simta din ce in ce mai puternic.

Filmul este o realizare cinematografica de notat dar poate nu m-a afectat pe mine, personal, exact cum am vrut.

9.1/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu