The Age of Innocence {1993}

Intr-adevar e inocent si mai mult, e chiar naiv...dar probabil asa erau vremurile. Ce trebuie remarcat la filmul asta...costumele, decorurile interioare si chiar si cele exterioare, toate de un detaliu ce iti fura ochiul si pentru cateva zeci de minute te face sa uiti de povestea copilareasca si repetitiva a filmului.

Daniel-Day Lewis joaca rolul unui avocat sarmant care s-a promis unei femei. Insa aici se naste in el un personaj pe care nu credea ca il putea crea. Unul care isi inseala sotia. Dar ce nivel sofisticat de aventura...amantii se comporta ca niste straini, comparativ cu cei din ziua de azi, nivelul maxim la care ajung e acela de a se saruta pe gat si pe picoarele incaltate deja...plus pozitia de mai sus. Naiva partea asta si enervanta...mai ales pentru mine care isi baga picioarele cand vede prea multa telenovela intr-un film artistic facut de un regizor respectat. Am inteles in final de ce s-au comportat asa...ca vai, vorbeau cunoscutii de ei, ca reputatia lor se ducea de rapa, ca e posibil sa nu se mai poata atinge de niste bani...etcetera.

Si normal, vedem povestea unei familii extrem de bogate...de unde si somptuozitatea si nivelul ridicat de detalii nesemnificative care alcatuiesc un tablou foarte frumos vizual, intr-adevar, dar parca prezentat doar de dragul ca "uite ma ce putem sa facem noi!". Prezentate rapid, intr-un montaj, in mai multe scene, rochiile, accesoriile, obiectele din anii 1870 folosite, tablourile, decorurile interioare in general...toate prezentate ca la licitatie, una dupa alta, de parca cereau un Oscar pentru categoria lor. Nu au primit decat pentru haine si aici se merita...adica na, ma gandesc ca au muncit mult sa le creeze si sa le faca conform perioadei.

In rest, un alt film somnoroso-linistit si inutil de lung de la Scorsese. Unul prin care nu s-a depasit asta fiindca a facut ceva diferit de ceea ce stie sa faca bine...filme cu mafioti si gangsteri moderni.

7/10