The White RibbonTitlul complet e insa ceva in plus fata de titlul international englez. The White Ribbon - o poveste germana pentru copii. Dar nu e tocmai pentru copii...ci e despre ei.
Avem un sat mic din Germania. Un sat in care totul e condus de un baron si a sa baroneasa. Lucruri ciudate incep sa se intample...prima data, doctorul este ranit grav dupa o cadere serioasa de pe cal. Calul s-a impiedicat de o sarma iar apoi sarma a disparut prin minune imediat dupa accident. Mai tarziu, varza baronului a fost taiata cu secere, copilul lor Sigi a fost in mod misterios pedepsit, un copil handicapat a fost torturat, un hambar o fost incendiat...
Povestea in rest curge ca un comentariu la felul cum isi cresc oamenii copii, un preot, un doctor si un simplu muncitor...si ce fel de monstrii poate sa rasara din casa lor. Bineinteles, avand in vedere ca actiunea filmului se petrece intr-o Germanie rurala a anilor 1910, chiar spre finalul lor, tragem repede concluzia (poate pripita) ca aceste acte neprovocate de terorism au nastere insusi nazismului. Asta e o explicatie rudimentara si simpla din cauza ca scenaristul alege sa puna aceste evenimente fara sens atat de aproape de primul razboi mondial. Trebuie insa studiat atent comportamentul copiilor in acest film...pentru ca e, asa cum am spus sus, nu o poveste pentru copii ci o poveste despre ei...a children's story, asa se traduce mai exact in engleza titlul german.
Deja sunt multi care spun ca acesta e filmul care are cele mai mari sanse la Oscar. E intr-adevar unul foarte puternic. Monocromatica e superba dar totusi nu foarte dificila de obitinut...ia un tip care se pricepe cat de cat cu imaginea, fotografia, pune-l intr-un loc misto si trage o dubla lunga. Morala filmului este greu de descifrat dar in mare e vorba despre inocenta aparenta, mascata si nestiinta unor oameni in a creste proprii lor copii. O panglica alba nu este simbolul inocentei si puritatii, daca pui aceasta panglica pe un copil de 13-14 ani nu faci decat sa-l infurii mai mult nerespectandu-l, facandu-l un copil mic. El nu se caieste, el gaseste alte modalitati...bine, nu generalizez pentru ca in nici un caz nu e o chestie comuna. Insa e cunoscut de toti ca copiii cer iubire si nimic mai mult. Nu lectii stricte, nu o educatie absurda printr-un comportament cretin al parintelui...in acest caz, preotul.
Regizorul e Michael Haneke si pe langa asta, Cache e unul din filmele sale mai bune pe care eu nu l-am gustat deloc. Cu acesta insa, pot spune cu siguranta ca la ai lui 67 de ani, a scos primul sau film excelent.
8.75/10
Avem un sat mic din Germania. Un sat in care totul e condus de un baron si a sa baroneasa. Lucruri ciudate incep sa se intample...prima data, doctorul este ranit grav dupa o cadere serioasa de pe cal. Calul s-a impiedicat de o sarma iar apoi sarma a disparut prin minune imediat dupa accident. Mai tarziu, varza baronului a fost taiata cu secere, copilul lor Sigi a fost in mod misterios pedepsit, un copil handicapat a fost torturat, un hambar o fost incendiat...
Povestea in rest curge ca un comentariu la felul cum isi cresc oamenii copii, un preot, un doctor si un simplu muncitor...si ce fel de monstrii poate sa rasara din casa lor. Bineinteles, avand in vedere ca actiunea filmului se petrece intr-o Germanie rurala a anilor 1910, chiar spre finalul lor, tragem repede concluzia (poate pripita) ca aceste acte neprovocate de terorism au nastere insusi nazismului. Asta e o explicatie rudimentara si simpla din cauza ca scenaristul alege sa puna aceste evenimente fara sens atat de aproape de primul razboi mondial. Trebuie insa studiat atent comportamentul copiilor in acest film...pentru ca e, asa cum am spus sus, nu o poveste pentru copii ci o poveste despre ei...a children's story, asa se traduce mai exact in engleza titlul german.
Deja sunt multi care spun ca acesta e filmul care are cele mai mari sanse la Oscar. E intr-adevar unul foarte puternic. Monocromatica e superba dar totusi nu foarte dificila de obitinut...ia un tip care se pricepe cat de cat cu imaginea, fotografia, pune-l intr-un loc misto si trage o dubla lunga. Morala filmului este greu de descifrat dar in mare e vorba despre inocenta aparenta, mascata si nestiinta unor oameni in a creste proprii lor copii. O panglica alba nu este simbolul inocentei si puritatii, daca pui aceasta panglica pe un copil de 13-14 ani nu faci decat sa-l infurii mai mult nerespectandu-l, facandu-l un copil mic. El nu se caieste, el gaseste alte modalitati...bine, nu generalizez pentru ca in nici un caz nu e o chestie comuna. Insa e cunoscut de toti ca copiii cer iubire si nimic mai mult. Nu lectii stricte, nu o educatie absurda printr-un comportament cretin al parintelui...in acest caz, preotul.
Regizorul e Michael Haneke si pe langa asta, Cache e unul din filmele sale mai bune pe care eu nu l-am gustat deloc. Cu acesta insa, pot spune cu siguranta ca la ai lui 67 de ani, a scos primul sau film excelent.
8.75/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu