vineri, 29 ianuarie 2010

La passion de Jeanne d'Arc {1928}

Pura poezie in alb si negru. A fost ceva deosebit filmul asta...o experienta unica pe care am s-o repet. Filmul incepe prin a zice ca s-a facut reconditionarea acestui film dupa o copie care a fost gasita in Danemarca pe undeva...insa mai spune si ca are coloana sonora.

Eu insa am vizionat filmul asta, cap-coada, cu respiratie tremuranda, fara pic de sunet. A fost ca si cum eram surd...prima data cand mi se intampla asta. Asta din cauza ca pana acum desi filmele nu au sunetul propriu auzeam de fiecare data, la un film mut, o coloana sonora care era in pas cu actiunea filmului. Aici nimic...a fost sublim.

Filmul povesteste judecata Ioanei d'Arc...simplu. De la inceput pana la finalul pe care il stie, presupun, toata lumea. A fost ca si cum am vazut The Passion of Christ insa in alb-negru, fara pic de sunet, mai scurt si fara violenta fizica de orice fel. Close-upurile extreme au fost gasite la tot pasul in acest film, au fost detaliile ce au constituit tensiunea si suspansul filmului. Expresiile faciale ale actorilor au fost incredibile...pentru a se crea un contrast intre personajul pozitiv si cele negative s-a folosit ceva elementar si inteligent. Ioana d'Arc, fiind personajul pozitiv, avea o finete deosebita a pielii, una feminina, insa lookul ei per general este foarte baietos pentru a arata puterea ei interioara...par scurt, putin maxilar proeminent, un nas nu tocmai feminin. Astea in contrast cu ochii mari, albastrii, superbi, feminini.

De partea opusa, personajele negative, judecatorii formati din oameni ai bisericii (cu b mic, da!), preoti, calugari, si asa mai departe, au fost aratati ca fiinte oribile fizic pentru a se accentua, metaforic, uratenia interioara, coruptia, minciuna si frica imbecila care era in fiecare din oamenii de la judecata. Uratenia lor a ajutat ca spectatorul sa ii urască din tot sufletul...aceste doua elemente, bine si raul, portretizate atat de simplu si eficient, fac din acest film unul extrem de memorabil si important. Prin insasi judecata Ioanei se repeta, istoric, crucificarea unui sfant, martirizarea unui erou al poporului.

Filmul este incredibil si trebuie vizionat in liniste totala...fara muzica. Bine, probabil ca muzica nu e rea deloc, poate ajuta, dar zic asa, fara muzica merge ca uns.

10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu