Tokyo StoryFilmul acesta e unul din cele mai frumoase filme facute pentru ca e simplu, pentru ca e real si pentru ca nu e atat de dramatic pe cat te asteptai. Da, ma asteptam la o drama nemaipomenita, asta a fost greseala mea. In schimb am vazut o poveste frumoasa despre viata in toate aspectele ei...fiecare generatie de la cei foarte tineri la cei foarte batrani...despre viata si moare cu toate fatelele lor.
A fost un portret superb despre viata si este un omagiu adus acesteia. Desi e un film cat se poate de japonez, povestea e universala si intr-un caz asemanator ne comportam identic cu personajele din film...noi tot zicem ca suntem diferiti unul fata de celalalt, ca fiecare e ca un fulg de nea...insa un fiecare fulg de nea e facut din acelasi "aluat", apa...toti avem ceva comun, cu totii ne putem identifica cu altcineva care pare total diferit. In cazuri de genul asta, incredibil de reale, toti facem acelasi lucru...
Din pacate pentru multi acest film poate parea putin intins si plictisitor, asta si pentru ca din moment in moment se asteapta la ceva dramatic. Dar pana la urma, ce poate fi mai dramatic decat insasi viata? Nu orice urma de dramatism intalnita in filme este inspirata din viata reala? In filme insa ne place ca un eveniment dramatic din realitate sa fie exagerat pentru a iesi in evidenta in film. Aici insa si moartea unei persoane dragi este jucata de parca privim printr-o fereastra in viata acestor oameni, aparent straini...insa fiecare dintre ei are ceva comun cu noi. Noi, la fel ca si personajele avem o familie si o iubim neconditionat...a fost cateodata enervant felul cum se comporta acesti oameni...atat de civilizati, atat de iubitori unii cu altii...a fost ca si cum ne uitam la un vis. Asta pentru ca noi nu avem asta in viata noastra...insa asa e normal sa fie.
S-a vazut importanta unei familii, iubirea dintre membrii ei, prietenia sincera...toate, elemente neobisnuite in viata noastra...si ne pare rau cateodata chiar daca si la noi se mai intampla asa, insa mult prea rar. Un film superb si o importanta opera cinematografica, una din cele mai bune si mai frumoase. Ar mai fi multe de spus, dar de ce sa continui? Filmul trebuie vazut.
10/10
A fost un portret superb despre viata si este un omagiu adus acesteia. Desi e un film cat se poate de japonez, povestea e universala si intr-un caz asemanator ne comportam identic cu personajele din film...noi tot zicem ca suntem diferiti unul fata de celalalt, ca fiecare e ca un fulg de nea...insa un fiecare fulg de nea e facut din acelasi "aluat", apa...toti avem ceva comun, cu totii ne putem identifica cu altcineva care pare total diferit. In cazuri de genul asta, incredibil de reale, toti facem acelasi lucru...
Din pacate pentru multi acest film poate parea putin intins si plictisitor, asta si pentru ca din moment in moment se asteapta la ceva dramatic. Dar pana la urma, ce poate fi mai dramatic decat insasi viata? Nu orice urma de dramatism intalnita in filme este inspirata din viata reala? In filme insa ne place ca un eveniment dramatic din realitate sa fie exagerat pentru a iesi in evidenta in film. Aici insa si moartea unei persoane dragi este jucata de parca privim printr-o fereastra in viata acestor oameni, aparent straini...insa fiecare dintre ei are ceva comun cu noi. Noi, la fel ca si personajele avem o familie si o iubim neconditionat...a fost cateodata enervant felul cum se comporta acesti oameni...atat de civilizati, atat de iubitori unii cu altii...a fost ca si cum ne uitam la un vis. Asta pentru ca noi nu avem asta in viata noastra...insa asa e normal sa fie.
S-a vazut importanta unei familii, iubirea dintre membrii ei, prietenia sincera...toate, elemente neobisnuite in viata noastra...si ne pare rau cateodata chiar daca si la noi se mai intampla asa, insa mult prea rar. Un film superb si o importanta opera cinematografica, una din cele mai bune si mai frumoase. Ar mai fi multe de spus, dar de ce sa continui? Filmul trebuie vazut.
10/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu