Up in the Air {2009}

Un film plin de umanitate care il are in rolul principal pe un personaj lipsit de asa ceva. Dar asta e numai aparent. Povestea de o actualitate deosebita ce are potential de a deveni una clasica e aceea a unui om care are slujba de a concedia oamenii care trebuie concediati iar sefii lor nu au destul tupeu s-o faca. Sunt oameni ce concediaza de profesie...si asta e singura lor treaba.

Pe la inceput, experimentand impreuna cu personajul lui George Clooney viata de om solitar care calatoreste si concediaza nu am putut sa nu simt un fior a la Fight Club despre consumerism si dependenta noastra fata de lucrurile superficiale, obiecte fara importanta. Scopul acestui om, pe langa slujba care deep down nu ii ofera nici o satisfactie, e sa acumuleze cat mai multe mile de zbor. Un scop in sine rece dar care e totusi un scop pentru acest personaj.

Umanitatea acestui film sta in imaginile oamenilor ce sunt concediati. Aparent acestia nu sunt actori sau figuranti ci oameni ce au fost concediati si au acum ocazia sa le-o zica sefului in fata. Aceste momente sunt extraordinare...de o autenticitate deosebita si aduc un plus substantial acestui film si asa foarte bun. E foarte bun din cauza ca are un scenariu bine scris si bine pus la punct...curge fluent, fiecare replica are un rost, unele sunt chiar memorabile...iar monologul lui Clooney, cand ne povesteste despre cartea pe care vreo sa o scrie, deschide ochi. Clooney joaca un personaj foarte complex insa care stie ce vrea. Stie cele mai bune metode de a calatori, de a scurta timpul intr-un loc rece ca un aeroport chiar daca el ne spune ca e casa lui.

E foarte posibil ca George Clooney sa primeasca o nominalizare pentru rolul sau. Dar rolul sau nu e plin de dramatisme ci e acela al unui om inteligent, cu picioarele pe pamant dar care traieste in aer. E calculat, e precis si e puternic. Dramatismul lui si dezvaluirea mastii ce o poarta se intampla la final cand vede importanta adevaratei vieti...e vulnerabil, poate fi strapuns chiar daca aparenta e de piatra. De altfel, toata lumea in filmul asta joaca excelent si aici e de vina regizorul. Jason Reitman (de la care am mai primit bijuterii independente ca Juno si Thank You for Smoking) care stie exact ce vrea de la fiecare actor si stie exact cum trebuie sa arate personajul sau...care e inspirat dintr-o carte scrisa de Walter Kirn. Filmul asta are potentialul sa castige si titlul de "cel mai bun film" la Oscaruri...pentru ca este despre umanitate, speranta, inimie, si se ajunge la asta dizolvand ceea ce e rece la inceput...ceea ce e calculat si robotic. Se arata importanta unei vieti traite cu lucruri marunte si aparent inutile...dar asta e viata. O serie de momente inutile, luate individual, dar care alcatuiesc ceva important.

Un film foarte bun, pe care il recomand.

9.25/10