duminică, 10 ianuarie 2010

Les diaboliques {1955}

Ce poti sa mai zici dupa un asemenea film decat "Bravo"? Nu, serios, chiar am ramas fara cuvinte. Poate povestind cate ceva din film ajung la ideea pe care vreau sa o exprim...

Suntem intr-un internat ocupat numai de baieti. Directorul acestei scoli este un adevarat francez, are o sotie dar o inseala cu o amanta. Amandoua sunt profesoare la aceasta scoala. Dupa ani intregi de tratament diabolesc din partea lui sotia s-a gandit sa se razbune, definitiv. Atat imi permit sa povestesc din intriga generala a filmului. In rest, e vorba despre constructia suspansului, claustrofobia psihologica, avalansa de evenimente imprevizibile ce s-au petrecut dupa evenimentul principal, foamea interioara a constiintei si cum aceasta se hraneste de pe urma fricii tale. Nimic nu ne poate pregati pentru ce are sa se intample.

Initial ai tot felu de suspiciuni...ca ala e de fapt defunct si cine isi bate joc de ea e cineva care l-a gasit, doar am vazut clar cand si ce s-a intamplat. Ca sa nu mai zic ca ceea ce se intampla in final e ceva care putea fi interpretat ca o halucinatie pana la un anumit punct din cauza nelinistii si vinovatiei pe care o simtea personajul principal. Personajul principal, aici, este doamnea directoare a internatului. Sotia celui care o inseala cu o amanta. Ea este umanitatea pura din filmul asta, ea este sufletul nevinovat si sfant (doar a fost calugarita) care nu poate scapa de ceva ce a sedus-o acum multi ani insa acum o trateaza ca pe un gunoi vorbitor.

Pana la un moment dat era o lectie pentru noi toti, barbatii...tratati-le cu respect ca niciodata nu stiti cand va treziti semi-inconstienti in cada, sub apa. Pe mine m-a bagat in sperieti hotararea si cruzimea celor doua care aveau de gand sa-l omoare pe cel care le macina zilele.

Si culmea culmelor...actrita principala a murit in realitate din acelasi motiv pentru care moare personajul ei din film. Asta a fost prea de tot. Filmul e absolut genial, un clasic al genului thriller...o lectie despre cum se faceau filmele cu cap, cu doze sanatoase si bine punctate de suspans si teroare psihologica.

10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu