Breathless
Un film neobisnuit de iubit de
critici...si am inteles oarecum acest lucru dupa ce am vazut filmul. Jean-Luc
Godard, regizorul renumit, a facut parte din Noul Val francez. De fapt el a
fost unul din parintii fondatori iar acest film a fost printre primele, daca nu
cea mai importanta si cea care a inglobat cel mai complet sufletul “noului val
francez”...iar dogma acestuia a spus ca regizorului sa nu tina cont in amanunt
de toate invataturile standard, vechi si cunoscute alte felului cum se face un
film...iar una din acestea se vede in fiecare cadru al filmului. Totul e filmat
cu o camera tinuta in mana...
Subiectului filmului este interesant, dar nu foarte deosebit, simplul nu functioneaza insa impreuna cu estetica lui Godard iar filmul este infinit mai interesant si astfel un clasic al genului. Povestea urmareste ultimele zile ale unui smecheras care fura bani si masini de peste tot doar pentru a face o impresie...si nu, faptul ca zic "ultimele zile" nu inseamna decat ca e previzibil voit...pe parcursul filmului personajul jucat superb de Jean-Paul Belmondo deschide subiecte despre mortalitate, sfarsit sau imprevizibil. Pur si simplu specatorul simte ca el are o presimtire. Probabil pentru ca e singurul care are incredere in politisti si stie cum lucreaza ei...isi simte sfarsitul aproape datorita stilului eficient cu care lucreaza politia Parisului. In rest, pe langa sentimentele personajului masculin principal vedem cum se desfasoara si o poveste de dragoste moderna, tanara...iar la acest capitol ajuta si actrita Jean Seberg.
Un alt element interesant al noului val e ca totul se filmeaza in locatie, nu in studiouri...in acest caz, filmul a fost filmat in frumosul Paris si fiecare cadru e o fotografie bine aleasa de cineva care are simtul frumosului bine dezvoltat. Cu toate astea, la o prima vizionare si la necunostinta cadrului cultural si cultural-cinematografic din anii '60, acest film poate parea mai mult decat banal, chiar deloc deosebit. Criticii insa stiu ca filmul a folosit multe tehnici inovatoare si stil cu totul deosebite de la un regizor tanar si foarte talentat. Deci intr-un fel, numai criticii care au un bagaj istoric al anilor respectivi stiu si pot experimenta pe deplin puterea acestui film. Din acest motiv, pentru mine, nu merita nota maxima.
Desi arta nu poate fi facuta de toata lumea, ea trebuie privita si inteleasa la un anumit nivel de toata lumea. Nu pot sa ma astept de la cineva care nu a trait vremurile respective si nu are cunostinte destule in cinematografie sa inteleaga de ce filmul asta e atat de bun cand pentru el poate sa fie sec si lung...
9/10
Subiectului filmului este interesant, dar nu foarte deosebit, simplul nu functioneaza insa impreuna cu estetica lui Godard iar filmul este infinit mai interesant si astfel un clasic al genului. Povestea urmareste ultimele zile ale unui smecheras care fura bani si masini de peste tot doar pentru a face o impresie...si nu, faptul ca zic "ultimele zile" nu inseamna decat ca e previzibil voit...pe parcursul filmului personajul jucat superb de Jean-Paul Belmondo deschide subiecte despre mortalitate, sfarsit sau imprevizibil. Pur si simplu specatorul simte ca el are o presimtire. Probabil pentru ca e singurul care are incredere in politisti si stie cum lucreaza ei...isi simte sfarsitul aproape datorita stilului eficient cu care lucreaza politia Parisului. In rest, pe langa sentimentele personajului masculin principal vedem cum se desfasoara si o poveste de dragoste moderna, tanara...iar la acest capitol ajuta si actrita Jean Seberg.
Un alt element interesant al noului val e ca totul se filmeaza in locatie, nu in studiouri...in acest caz, filmul a fost filmat in frumosul Paris si fiecare cadru e o fotografie bine aleasa de cineva care are simtul frumosului bine dezvoltat. Cu toate astea, la o prima vizionare si la necunostinta cadrului cultural si cultural-cinematografic din anii '60, acest film poate parea mai mult decat banal, chiar deloc deosebit. Criticii insa stiu ca filmul a folosit multe tehnici inovatoare si stil cu totul deosebite de la un regizor tanar si foarte talentat. Deci intr-un fel, numai criticii care au un bagaj istoric al anilor respectivi stiu si pot experimenta pe deplin puterea acestui film. Din acest motiv, pentru mine, nu merita nota maxima.
Desi arta nu poate fi facuta de toata lumea, ea trebuie privita si inteleasa la un anumit nivel de toata lumea. Nu pot sa ma astept de la cineva care nu a trait vremurile respective si nu are cunostinte destule in cinematografie sa inteleaga de ce filmul asta e atat de bun cand pentru el poate sa fie sec si lung...
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu