Nights of CabiriaViata unei prostituate din Roma. In cat mai multe si chiar si cele mai nesemnificative detalii. Fuga ei spre iubire, spre o viata mai buna. Desi nu poate sa o recunoasca, traieste o viata trista, saraca, mizera...ce o caracterizeaza, chiar daca mandria ei e atat de mare incat repetarea replicii "am propria mea casa" din partea ei devine din ce in ce mai dureroasa pentru ea.
Daca era facut in zilele noastre, de acelasi regizor genial, Federico Fellini, actrita din rolul principal, renumita Gulietta Masina, lua un micut Oscar pentru rolul ei perfect. Dar asa, filmul s-a ales doar cu un Oscar pentru cel mai bun film strain. A portretizat perfect conditiile de trai si conditia umana ce o traieste o prostituata nici prea urata si nici prea frumoasa din Roma. Una care traieste la periferia orasului si are casa in mijlocul saraciei si a pustiului...dar tot se lauda ca are propria ei casa. Povestea trista continua cu caderea ei...si din cand in cand, soarta se joaca murdar cu ea si ii mai arunca un os pe care il ia repede inapoi.
Filmul are si o constructie circulara, si asta ar trebui sa fie un mare spoiler, daca vedeti filmul...dar, momentul final este preivizibil din cauza ca FeFe nu a vrut sa arate o poveste optimista ci una dura a unui personaj ce nu trebuie urmat. Alte talente nu are...asa ca nu i-a ramas decat sa practice cea mai veche slujba din lume...cu toate ca nu sunt sigur ca asta e, e discutabil subiectul asta. Ea isi traieste viata urmarind pe altii cum o traiesc, altii care au fost mai destepti in viata.
Calatoria ei in viata ne poarta parca episodic prin mai multe clase si mai multe genuri de oameni. Actori faimosi si bogati, umilitate si omenie, religie si cretin...asta, crestinitate, magie si mister, si dezamagire crunta si distrugatoare de suflet. Spectatorul priveste acest spectacol masochist, dar o face cu empatie, cu intelegere...cu ochi blanzi, ca ai protagonistei. Ea nu doreste decat sa fie iubita...nu vrea nimic mai mult decat sa se marite si nu acum...vroia asta acum multi ani, dar tot spera...
Federico Fellini ne-a prezentat aceasta lume si aceasta viata in detaliu cu implicitele caracteristici culturale ale populatiei din Roma. Stilul de a vorbi, limbajul trupului, sunt momente cand as spune ca semanam perfect cu ei la acest capitol. Fellini e un maestru care stie sa construiasca un tablou in jurul unui singur personaj...si de asta filmul trebuie vazut.
9.5/10
Daca era facut in zilele noastre, de acelasi regizor genial, Federico Fellini, actrita din rolul principal, renumita Gulietta Masina, lua un micut Oscar pentru rolul ei perfect. Dar asa, filmul s-a ales doar cu un Oscar pentru cel mai bun film strain. A portretizat perfect conditiile de trai si conditia umana ce o traieste o prostituata nici prea urata si nici prea frumoasa din Roma. Una care traieste la periferia orasului si are casa in mijlocul saraciei si a pustiului...dar tot se lauda ca are propria ei casa. Povestea trista continua cu caderea ei...si din cand in cand, soarta se joaca murdar cu ea si ii mai arunca un os pe care il ia repede inapoi.
Filmul are si o constructie circulara, si asta ar trebui sa fie un mare spoiler, daca vedeti filmul...dar, momentul final este preivizibil din cauza ca FeFe nu a vrut sa arate o poveste optimista ci una dura a unui personaj ce nu trebuie urmat. Alte talente nu are...asa ca nu i-a ramas decat sa practice cea mai veche slujba din lume...cu toate ca nu sunt sigur ca asta e, e discutabil subiectul asta. Ea isi traieste viata urmarind pe altii cum o traiesc, altii care au fost mai destepti in viata.
Calatoria ei in viata ne poarta parca episodic prin mai multe clase si mai multe genuri de oameni. Actori faimosi si bogati, umilitate si omenie, religie si cretin...asta, crestinitate, magie si mister, si dezamagire crunta si distrugatoare de suflet. Spectatorul priveste acest spectacol masochist, dar o face cu empatie, cu intelegere...cu ochi blanzi, ca ai protagonistei. Ea nu doreste decat sa fie iubita...nu vrea nimic mai mult decat sa se marite si nu acum...vroia asta acum multi ani, dar tot spera...
Federico Fellini ne-a prezentat aceasta lume si aceasta viata in detaliu cu implicitele caracteristici culturale ale populatiei din Roma. Stilul de a vorbi, limbajul trupului, sunt momente cand as spune ca semanam perfect cu ei la acest capitol. Fellini e un maestru care stie sa construiasca un tablou in jurul unui singur personaj...si de asta filmul trebuie vazut.
9.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu